Deathspell Omega - Paracletus (2010) - Norma Evangelium Diaboli

Despre trupa asta nu se stie mai nimic. Doar ca provine din Franta, are un vocal supraponderal finlandez, Mikko Aspa, si doi lideri (spirituali?), chitaristul Hasjarl (cu care cred ca exista pe internet maxim 2 poze in care i se vede fata) si basistul Khaos. Din punct de vedere conceptual, trupa se inscrie in trendul "orthodox black metal", adica un soi de black metal cu texte teiste, sau, mai pe intelesul oamenilor de rand, tipii sunt satanisti practicanti. Cea mai cunoscuta si promovata trupa de acelasi gen (mai mult conceptual decat muzical) este Watain.
Asteptarile fata de album erau oarecum ridicate, avand in vedere faptul ca anteriorul album, Fas - Ite, Maledicti, in Ignem Aeternum a facut valuri semnificative in undergroundul european si a avut parte de recenzii entuziaste.
Pe Paracletus, trupa presteaza acelasi black metal disonant si invaziv, agresiv pana la limita insuportabilului, tehnic si melodios deopotriva. Productia este voit aglomerata, iar amalgamul de voci tortura(n)te, urlete, chiraieli, vaitaturi si tot felul de icnete se impleteste sublim (pentru cine gusta asa ceva) cu partea instrumentala, unde chitara are un rol esential si o prezenta fabuloasa.
Dupa cum bine spunea cineva, o trupa dementa care canta o muzica dementa.




Membrii trupei:
Mikko Aspa - voce
Hasjarl - chitara
Khaos - bas

www.myspace.com/deathspellomega

Aborym - Psychogrotesque (2010) - Season of Mist

Aborym a fost intotdeauna o trupa nelalocul ei, in sensul amalgamarii unor elemente din zone ale metalului aparent incompatibile, intru crearea unor "bastarzi sonori" socanti, provocatori, bolnavi. Colaborarile cu muzicieni precum Attila Csihar (incheiata), Bard Faust Eithun, Davide Tiso (pe care il stiti probabil de la Ephel Duath) si Karyn Crisis (ex-Crisis) au accentuat tendintele schizoide ale muzicii trupei, astfel incat, in anul de gratie 2010, Aborym a lansat cel mai complet, complex si neconventional album din intreaga sa discografie.
Daca metalul avangardist trebuie ar trebui sa sune intr-un fel, asa ar trebui sa sune. Psychogrotesque este un album chinuit si chinuitor, saga unui personaj internat la balamuc, o reflectie cruda asupra bolii, durerii, nebuniei, psihozei. Malfeitor Fabban, liderul trupei, a marturisit ca din punct de vedere liric, Psychogrotescque se doreste o metafora pentru alienare, depersonalizare, depresie, singuratate, chestiuni care conduc la un cancer emotional al societatii actuale.
Din punct de vedere muzical, pe Psychogrotesque se impletesc in modul cel mai inovator cu putinta elemente black metal, industrial, techno, electro, chiar jungle. Un album care provoaca mutatii.

Un exemplu sonor:



Membrii trupei:
Malfeitor Fabban - bas, sintetizator, voce
Bård G. "Faust" Eithun - tobe
Paolo "Hell:I0:Kabbalus" Pieri - chitara, sintetizator, voce

www.myspace.com/aborym666

Kvelertak - Kvelertak (2010) - Indie Recordings

Impertinent ca orice album punk, heavy ca la balamuc, catchy, nervos si aproape dansant, cu ocazionale strafulgerari doom si hipnotice, debutul trupei Kvelertak din Stavanger, Norvegia, constituie exemplul perfect de album care loveste scurt si la baza gatului.
Neinventand niciun stil anume, Kvelertak mixeaza cu nerusinare hardcore, sludge, old school rock, punk si black, rezultatul fiind un metal vanos de ascultat cand dai cu sticle in cap prin baruri.
Formatia are nu mai putin de 3 chitaristi, la prima vedere parand cam aglomeratie, dar baietii lucreaza ca un tot unitar ce ofera o insiruire de riffuri foarte variate si catchy.
Vocalul este foarte bun, Hjelvik abordand vocea un pic atipic pentru acest melanj de stiluri, timbrul growlului sau fiind imprumutat din black metal.
Un album impertinent, pus pe scandal, distractiv si agresiv ca dracii aia rai.

Ca sa va faceti o idee:


Membrii trupei:
Erleèd Hjelvik - voce
Vidar - chitara
Bjarte Lund Rolland - chitara
Maciek - chitara
Marvin - bas
Kjetil - tobe

www.kvelertak.indierec.net

Mongo Ninja - Nocturnal Neanderthals (2010) - Indie Recordings

Nocturnal Neanderthals este cel de-al treilea album de studio al trupei Mongo Ninja in decurs de numai 14 luni. Nu va mai spun ca au si un album live scos in aceeasi perioada. O asemenea prolificitate intalnesti foarte rar spre deloc.
Desi alcatuit pe un schelet punk rock impertinent, Nocturnal Neanderthals se apropie, dupa parerea mea, ceva mai mult de zona thrash/metal si constituie, de departe, cel mai compact si mai reusit album de pana acum al norvegienilor de la Mongo Ninja.
Intotdeauna nervoase si haioase, piesele norvegienilor sunt extrem de variate, avand cate ceva pentru fiecare iubitor al metalului, fie el extrem sau nu: piese punk murdare, bucati dansante cu ritm de scandal facut la betie, piese thrash metal riffate si nervoase sau compozitii dulceago-melancolice, cu iz de hit radio/TV.

O mostra sonora, o compozitie aproape epica:



Membrii trupei:
Kristopher - voce
Peter - chitara, voce
Dor - chitara, voce
Mads - bas, voce
Bård Faust Eithun - tobe

www.myspace.com/mongoninja