Chronocide – The Solitude Of Man (2010) - FETO Records

Cea mai potrivita descriere pentru reactia pe care o ai cand asculti albumul duo-ului scotian este "am ramas ca la dentist". Imobilizat, cu gura cascata, probabil si cu o balutza scurgandu-se neglijent spre barbie.
Albumul este scos sub egida FETO Records (am mai vorbit despre ei cand am recomandat Fukpig - este casa de discuri patronata de Mick Kenney de la Anaal Nathrakh si Shane Embury de la Napalm Death si se ocupa exclusiv cu metal la baza gatului) si asa cum era de asteptat, canta un blackened grind/crust. Trecand peste inceputul ezitant si oarecum inselator al albumului, baietii se reped pe parcursul intregului album asupra ascultatorului cu riffuri in maniera black metal, blastbeaturi furioase si mici incursiuni de death metal si chiar sludge. Soundul este ruginit, fuzzy, eterogen, in maniera crust cu care ne-au obisnuit deja FETO Records.
Nu este deloc o auditie lejera, acest album necesita atentie si concentrare, altfel risti senzatii de vertij, dar este probabil definirea cea mai exacta a ceea ce urmarim noi prin acest blog, respectiv metalul inaccesibil urechiuselor roz si sensibile, de care vrem sa ne demarcam foarte clar pe viitor.

Aveti mai jos primele 12 minute ale acestui album:


Membrii trupei:
Nothus
Eversor

www.myspace.com/chronocide

War of the Gods - prima piesa de pe Amon Amarth - Surtur Rising (2011)

E inregistrata de la radio, deci nu are o calitate cine stie ce, dar e suficienta ca un mic teaser.

Birch Mountain - Silence is Complete (2010) - Self Released

Cand am auzit prima data despre Birch Mountain am crezut ca este (inca) una dintre sutele (poate miile) de trupe suedeze de death metal. Auditia albumului de debut Silence is Complete, desi nu e neaparat una facila, este in mod evident un castig si mi-a facut cunostinta cu un death metal destul de atipic, tehnic, uneori alambicat (dar nu la modul ostentativ), amintind pe alocuri de Pestilence - Spheres sau Nocturnus - The Key.




Membrii trupei:

Janne Rudberg Björkenfjäll - chitara, bas, clape, tobe
Mattias Parkkila - voce

www.myspace.com/birchmountain

Laethora - The Light in Which We All Burn (2010) - The End Records

Pentru ca probabil si-a adus aminte de vremurile cand avea oua, Niklas Sundin, chitaristul de la Dark Tranquillity, a adunat pe langa el o mana de baieti concetateni de prin Goteborg, probabil la fel de frustrati ca si el ca nu canta metal calitativ si la baza gatului, acestia prestand intr-o trupa foarte nasoala de gothic (The Provenance - ce bine ar fi daca n-ar exista stilul asta si, in general, metalul female-fronted) si s-au apucat sa cante un death metal vanos si direct, cu riffuri taioase si un growl hotarat.
Albumul e produs de Peter In de Betou (Dark Funeral, Meshuggah, Hypocrisy), deci suna foarte bine, cu un sound un pic fuzzat si ruginit ce aduce aminte de Grave.
Nu este cea mai originala trupa, dar calitatea pieselor de pe album este in general una foarte buna, placandu-mi in mod special I As Infernal, A.S.K.E., Cast To Ruin si To The Point.



Membrii trupei:
Jonatan Nordenstam - voce
Joakim Rosén - chitara
Niklas Sundin - chitara
Jonnie Tell - bas)
Joel Lindell - tobe

www.laethora.com

Clinging to the Trees of a Forest Fire - Songs of Ill Hope and Desperation (2010) - Prostethic Records

Clinging to the Trees from a Forest Fire este o trupa americana infiintata acum 5 ani si aflata, in prezent, la cel de-al doilea album de studio.
Dupa cum foarte bine sugereaza si numele acestuia, Songs of Ill Hope and Desperation este un compendiu disonant si brutal, o oda a disperarii, urii si mizantropiei. Muzica este impinsa la limita suportabilitatii, melanjul de death metal, grindcore si sludge fiind in foarte multe momente extrem de apasator.



Membrii trupei:
Ethan - voce, chitara
Zach J. Harlan - bas
John P. Damron - tobe

www.myspace.com/clingingtothetreesofaforestfire

Black Breath - Heavy Breathing (2010) - Southern Lord Records

Black Breath e o trupa care provine dintr-o zona a Statelor Unite ale Americii care a dat atat trupe foarte bune de metal, cat si trupe care erau cat pe ce sa il ucida, Seattle.
Muzica este destul de dificil de incadrat stilistic, probabil ca baza sta in hardcore (in special pe partea de voce), insa maniera de interpretare este una foarte catchy, albumul fiind o colectie de riffuri taioase, pasaje cu mult groove thrash/punk, iar productia, voit rugoasa, confera albumului de debut, Heavy Breathing, un iz crust.



Membrii trupei:
J. Byrum - tobe
Neil McAdams - voce
F. Funds - chitara
Elijah Nelson - bas
E. Wallace - chitara

www.myspace.com/blackbreath

Abysmal Dawn - Leveling the Plane of Existence (2011) - Relapse Records

Al treilea album de studio al trioului american de death metal tehnic ne arata ca Abysmal Dawn este o trupa ce stie cu instrumentele bine de tot, fara a se pierde prea mult in virtuozitati si floricele inutile, tot mai prezente din punctul meu de vedere la trupele de prima mana ale acestui stil, preferand mai degraba o abordare directa si foarte catchy, fara a fi foarte brutala.
Trupa are principalul atu in chiar fondatorul ei, Charles Elliot (voce si chitara), acesta facand o treaba excelenta pe partea de voce, brutala, cavernoasa, cu un stil recitativ foarte potrivit albumului de fata, dar mai ales pe partitura de chitara, avand o panatie impresionanta pe partea de riff (aduce aminte de Suffocation) si solouri extrem de melodioase. In destul de multe clipe trupa mi-a adus aminte de Morbid Angel (mai ales la piesa My Own Savior - dar sunt destul de numeroase momentele de reverie in aceasta directie).
Un album foarte bun, a prins destul de multe spinuri la mine si sunt convins ca va mai prinde, avand suficienta creativitate pentru a ma surprinde si incanta de fiecare data.

Membrii trupei:
Charles Elliot - voce, chitara
Mike Cosio - bas
Scott Fuller - tobe

www.myspace.com/abysmaldawn