M-am intrebat de multe ori ce raspuns as da daca m-ar intreba cineva care e cea mai tare trupa (a se citi importanta) de death metal europeana. De cele mai multe ori (daca nu mereu), raspunsul la o intrebare care nu mi-a fost pusa niciodata a fost Vader. Ideea e ca, atunci cand iti place metalul (dur), pui capul mult mai linistit pe perna stiind ca undeva exista Vader. Mie, cel putin, asa mi se intampla.
Ajungand la titlul albumului si stiind ca Morbid Reich e o piesa de pe Demo-ul din 1990 al trupei, m-am gandit ca ar trebui sa fie un hint referitor la sound-ul/abordarea albumului. Adica old school. Dar cat de old school, mai ales ca Vader a fost mereu, more or less, o trupa destul de old school…
Apoi am mai vazut si ca din componenta trupei fac parte, alaturi de eternul Peter, trei neni noi, veniti cu totii in perioada 2010-2011. S-or baga la piese, or fi simpli executanti? Oricum, bateristul e nascut in 1990 (mi-e pur si simplu jena sa ii rostesc varsta), insa bate de intepenesti. De fapt, toti presteaza de intepenesti, ceea ce ma face sa cred ca Peter a reusit, in sfarsit, sa obtina formula ideala a trupei.
Dupa intro-ul Ultima Thule, surpriza. Piesa Return to the Morbid Reich nu e tocmai o reintoarcere la perioada Morbid Reich, ci o compozitie care debuteaza maiestuos, aproape simfonic (fapt datorat, in special, claviaturilor ample), pentru ca ulterior sa se dezlantuie intr-o avalansa de blastbeaturi demente, riffuri extrem de catchy (poate cele mai catchy facute de polonezi), solouri ultramelodice si un puternic iz thrash metal.
De fapt, tot acest album poarta o puternica amprenta a thrash metal-ului, si contine cam tot ce a fost mai bun in acest curent in anii ’90: ritm saltaret, riffaj amplu, tobe tarshaite, voci latrate.
Nu vreau sa induc pe nimeni in eroare, scheletul este in continuare death metal si poarta o puternica amprenta Vader, insa Peter a fost inteligent si a constientizat ca dupa un Necropolis solid (dar destul de monoton pe alocuri), este nevoie ca trupa sa aduca un suflu proaspat in muzica proprie.
Acest lucru s-a tradus intr-o serie de compozitii variate, poate un pic mai melodice decat de obicei (cred ca se poate afirma fara foarte mari greturi ca trupa ciocane la usa mainstreamului, lucru care nu e eronat, atat timp cat muzica suna beton – si suna!), dar excelent aduse din condei, multe dintre ele chiar cu pretentii de hit (Return to the Morbid Reich, Come and See my Sacrifice, I am Who Feasts upon your Soul, Black Velvet and Skulls of Steel).
Piesele rapide/dure nu lipsesc, sunt temeinic facute si induc acestui produs un iz old school death metal, in ciuda faptului ca sound-ul este actual, chiar modern (The Black Eye, Only Hell Knows, Don’t Rip the Beast’s Heart Out, I Had a Dream, Lord of Thorns, Decapitated Saints).
Inca o chestie, ca tot vorbeam mai devreme de piese cu pretentii de hit, I am Who Feasts upon your Soul este cea mai frumoasa compozitie de pe disc si are cel mai misto riff (sau, daca vreti, cele mai misto riffuri) de la cel de pe We Must Join with Him al lui Unleashed. De fapt, daca ma gandesc bine, intreg acest album este o colectie de riffuri superbe, refrene memorabile si solouri ca la carte, o adevarata delectare. Si este, cel putin pentru mine, un foarte serios candidat la albumul anului 2011.
Membrii trupei:
Peter (Piotr Pawel Wiwczarek) - voce, chitara, bas
Spider (Marek Pajak)- chitara
Hal (Tomasz Halicki) - bas
James Stewart - tobe
www.vader.pl
www.myspace.com/vader
