Allfader - Black Blood Flux (2011) - Osmose Productions

Dupa un album de debut destul de ciudatel (At Least We Will Die Together - 2006), in care imbinau un black metal destul de primitiv cu voci clean si clape, se pare ca norvegienii si-au gasit odata cu aparitia albumului de fata o identitate proprie si un sound foarte agreabil, un blackened death vanos si cantat cu simt de raspundere, punctat in multe momente cu pasaje balansate si groovy, dar si leaduri carora nu le lipseste melodicitatea.
Productia este foarte solida, fiind realizata de Jacob Hansen, destul de cunoscut pentru colaborari cu numeroase trupe, amintesc aici doar de Nightrage, Volbeat, Mercenary sau Aborted.
Varfuri ale acestui album sunt Harbingers of Night, o piesa ce anunta clar intentiile trupei de a ne calca pe cap, Son of Nore, o bucata aproape epica in stilul consacrat de Amon Amarth pe vremea cand cantau metal la baza gatului (arghhh, you're dead to me!) si In Death We Trust, poate cea mai buna piesa de pe album, cu un riff de rupe din tine.
Albumul mai beneficiaza de prezenta pe doua piese (2 si 6) a chitaristului Tony Tunheim (Enslavement of Beauty) si de un artwork excelent realizat de Mauricio J. González (chilian, deci beton).
Unul dintre cele mai bune albume aparute anul acesta pana acum, va prinde cu siguranta multe auditii din partea mea si in continuare.

Membrii trupei:
John Erik Andersen: voce, chitara
Finn Henriksen: chitara
Frode Fridtjofsen: bas
Cato Skivik: tobe

www.allfader.com

Impaled Nazarene - Road to the Octagon (2010) - Osmose Records

Daca ar fi sa exemplificam notiunea de “metal la baza gatului” prin intermediul celui de-al unsprezecelea album al finlandezilor de la Impaled Nazarene nu am fi deloc departe de adevar. E drept ca Mika Luttinen si colegii sai nu au inventat black metal-ul, nici macar nu l-au reinventat sau redefinit, dar muzica pe care ne-o propun in acest final de an este teribil de eficace.
Melanjul electrizant de black metal, punk, heavy metal, chiar thrash (cred sunt pe cale sa dezvolt o obsesie pentru tot ce inseamna, pe scurt, punk/black metal) suna excelent, piesele sunt scurte si intense, scurcircuitate de solouri ultramelodice, riffuri fuzzate, un ritm dracesc si un balans absolut demential.
Reteta existenta cel putin pe ultimele 4-5 albume de studio ale trupei a fost pastrata, in sensul alternarii unor piese in cel mai pur spirit punk (multe, scurte, murdare si rapide) cu compozitii ceva mai apropiate de metal-ul traditionat, ritm mediu si apasat (nu sunt multe, dar sar in ochi).
Se pare ca drumul spre Octagon nu e deloc pavat cu bune intentii, ci cu piesele albumului de fata, un Road to the Octagon care, pe parcursul a 13 compozitii si in doar 33 minute, a venit, te-a sedus si te-a abandonat.

Membrii trupei:
Mika Luttinen - voce
Tomi Ullgren - chitara
Mikael Arnkil - bas
Reima Kellokoski - tobe


www.campnazarene.com