Fallen Fate e o tanara trupa din nord-estul Marii Britanii, care, desi presteaza din 2005, abia anul acesta a reusit sa editeze albumul de debut. Probabil ca, in mod normal, as fi fost tentat sa nu votez cu un asemenea gen de metal modern, insa energia de care dau dovada cei patru trupeti e molipsitoare, iar melanjul foarte reusit de thrash metal cu ceva influente deathcore este unul foarte reusit.
Desi self-released, albumul beneficiaza de un sound solid iar tehnica trupetilor este, la randul ei, foarte buna. Cei doi chitaristi sunt intr-un permanent dialog, fie ca se dueleaza in riffuri taioase sau solouri jucause, iar asta nu poate, in final, decat sa faca bine albumului. Mai jos aveti o exemplificare din studio, ca sa vedeti ca baietii stiu bine de tot cu mingea.
Membrii trupei: Lee Skinner - voce, chitara
Piers Donno-Fuller - chitara
John Wright - tobe
Peter Hodgson - bas
Nici nu stiu cum sa incep recenzia de fata. Am descoperit total intamplator trupa asta pe internet, cand cautam cu totul altceva. In momentul in care am vazut ca e alcatuita din fostul basist/vocal de la Corpse/Grave, un chitarist care a trecut prin Dark Funeral si un baterist care a batut pentru Vomitory, am devenit brusc curios. Stilul prestat? Death metal suedez, ati putea afirma ca e destul de old school fara sa fiti foarte departe de adevar, cert e ca suna zid, iar productia este una de zile mari. Din punct de vedere muzical, cele 27 de minute existente pe cele trei demo-uri ofera un death metal cu ritm mediu spre accelerat, riffat la maxim, strabatut de solouri melodice, pasaje de bas dublu, un baterist competent si un vocal pe care nu aveti cum sa il confundati, l-ati auzit si pe la Grave mai demult. Poate ca suna prozaic ce spun eu, poate ca e genul de prezentare care s-ar potrivi de minune la sute de trupe, cert e ca albumul suna atat de bine, incat e imposibil sa spui foarte multe despre el. Ce mi se pare insa cel mai interesant este faptul ca trupa nu are contract cu nicio casa de discuri (inca, sper!) iar materialele existente pe cele trei demo-uri au fost mixate de Dan Swano din prietenie. Le puteti, de altfel, descarca gratuit de pe pagina de internet a trupei.
Membrii trupei: Jörgen Sandström - voce, bas Lord K (Kenth) Philipson - chitara Tobias Gustafsson - tobe
Acum, pe sfarsit de an, cand stateam si eu ca omu' si ma gandeam, printre altele, daca Romania are metal de calitate, fiind o fire agitata si bazata pe multitasking (in sensul ca, in acelasi timp faceam si sapaturi pe internet), am dat peste baietii astia mici si negriciosi din New Delhi.
Eticheta progressive death metal m-a facut sa privesc cu oarecare circumspectie albumul lor, dar cum curiozitatea mea e in general mai mare decat prudenta si instinctul de conservare, mi-am luat inima in dinti si mouse-ul in mana dreapta si am luat albumul.
Baietii nu au contract cu nicio casa de discuri si, cu toate astea, in ciuda handicapului de a locui unde locuiesc, au editat pe banii lor un album mai mare dragul. In esenta mai progresiv decat death (care e oricum mai mult de sorginte Opeth si/sau Gothenburg), Cynic este un album indraznet, lucrat, plin de artificii tehnice (nimic ostentativ, nimic plicticos), destul de riffat cat sa nu am ezitarea de a-l include in categoria "la baza gatului", cu un chitarist talentat (care are tupeul de a o da si in jazz/rock pe alocuri) si un clapar asemenea.
Similitudinile cu Dream Theater si, poate, Opeth, nu lipsesc, dar nu sunt copiate si nu sunt nici ostentative, cei cinci indieni fiind destul de inteligenti sa adauge propria muzica de jur imprejurul lor si sa le estompeze.
Cam atat!
