Daca ar fi sa exemplificam notiunea de “metal la baza gatului” prin intermediul celui de-al unsprezecelea album al finlandezilor de la Impaled Nazarene nu am fi deloc departe de adevar. E drept ca Mika Luttinen si colegii sai nu au inventat black metal-ul, nici macar nu l-au reinventat sau redefinit, dar muzica pe care ne-o propun in acest final de an este teribil de eficace.
Melanjul electrizant de black metal, punk, heavy metal, chiar thrash (cred sunt pe cale sa dezvolt o obsesie pentru tot ce inseamna, pe scurt, punk/black metal) suna excelent, piesele sunt scurte si intense, scurcircuitate de solouri ultramelodice, riffuri fuzzate, un ritm dracesc si un balans absolut demential.
Reteta existenta cel putin pe ultimele 4-5 albume de studio ale trupei a fost pastrata, in sensul alternarii unor piese in cel mai pur spirit punk (multe, scurte, murdare si rapide) cu compozitii ceva mai apropiate de metal-ul traditionat, ritm mediu si apasat (nu sunt multe, dar sar in ochi).
Se pare ca drumul spre Octagon nu e deloc pavat cu bune intentii, ci cu piesele albumului de fata, un Road to the Octagon care, pe parcursul a 13 compozitii si in doar 33 minute, a venit, te-a sedus si te-a abandonat.
Membrii trupei:
Mika Luttinen - voce
Tomi Ullgren - chitara
Mikael Arnkil - bas
Reima Kellokoski - tobe
www.campnazarene.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu