Guillotine - Cynic (2010) - Self Produced

Acum, pe sfarsit de an, cand stateam si eu ca omu' si ma gandeam, printre altele, daca Romania are metal de calitate, fiind o fire agitata si bazata pe multitasking (in sensul ca, in acelasi timp faceam si sapaturi pe internet), am dat peste baietii astia mici si negriciosi din New Delhi.
Eticheta progressive death metal m-a facut sa privesc cu oarecare circumspectie albumul lor, dar cum curiozitatea mea e in general mai mare decat prudenta si instinctul de conservare, mi-am luat inima in dinti si mouse-ul in mana dreapta si am luat albumul.
Baietii nu au contract cu nicio casa de discuri si, cu toate astea, in ciuda handicapului de a locui unde locuiesc, au editat pe banii lor un album mai mare dragul. In esenta mai progresiv decat death (care e oricum mai mult de sorginte Opeth si/sau Gothenburg), Cynic este un album indraznet, lucrat, plin de artificii tehnice (nimic ostentativ, nimic plicticos), destul de riffat cat sa nu am ezitarea de a-l include in categoria "la baza gatului", cu un chitarist talentat (care are tupeul de a o da si in jazz/rock pe alocuri) si un clapar asemenea.
Similitudinile cu Dream Theater si, poate, Opeth, nu lipsesc, dar nu sunt copiate si nu sunt nici ostentative, cei cinci indieni fiind destul de inteligenti sa adauge propria muzica de jur imprejurul lor si sa le estompeze.
Cam atat!

Membrii trupei:
Karan Nambiar - voce
Takar Nabam - chitara
Rohit Bhattacharya - bas
Manav Chauhan - Keyboards
Kabir Mahajan - tobe

myspace.com/guillotine