Termenul “mass” are multe semnificatii in limba engleza. Poate insemna, deopotriva, un tip de creatie simfonica, o slujba religioasa sau o masa mare de oameni. Asta cu toate ca, potrivit declaratiei lui Christos Antoniou, muzica Septicflesh nu se adreseaza marilor mase, ci ar fi mai degraba o chestie pentru indivizi mai deosebiti. Deh, artistu’ tot artist!
Despre ce e diferit la Great Mass fata de Communion, acelasi Christos afirma ca daca la anteriorul album al trupei a fost creata initial o structura metal a pieselor, careia i-au fost adaugate ulterior elemente simfonice, de aceasta data trupa a “atacat” diferit procesul compozitional, in sensul in care a fost construita o arhitectura simfonica a pieselor, peste care au fost asternute (cu gratie!) partile metalice.
Probabil ca nu e deloc gresit sa afirmam ca, in cazul lui The Great Mass, avem 5 membri plini in trupa, celor patru greci adaugandu-li-se si The Filmharmonic Orchestra of Prague.
Intrebat care au fost intentiile in momentul inceperii inregistrarii albumului, acelasi Christos Antoniou a afirmat ca a existat dorinta de a incorpora cat mai multe tipuri de manifestare artistica in muzica trupei, atat vizuale, cat si auditive.
Faptul ca fiecare dintre cei patru membri ai trupei se pricepe la altceva a contribuit din plin la reusita demersului. Mai exact, Spiros Antoniou (sau, daca preferati, Seth Siro Anton – artist grafic si pictor cu acte in regula) a contribuit din plin cu partea vizuala (coperta, booklet), Sotiris Vayenas a indus pieselor foarte mult din sensibilitatea sa (pe The Great Mass avand cele mai personale texte din intreaga sa cariera), Christos Antoniou (care are, de curand, o diploma de absolvent al studiilor de muzica clasica) a oferit structurii pieselor puternice valente simfonice, iar Fotis Bernardo (care are un studio de inregistrari) s-a ocupat de preproductie, usurandu-i in mod semnificativ munca lui Peter Tagtgren, care s-a ocupat de mixaje.
Totodata, intentia trupei a fost si aceea de a crea un “soundtrack” horror, demers in care a fost ajutata enorm de experienta filmografica a Filarmonicii pragheze, care, printre altele, a produs coloana a horror-ului Hostel.
Multe intrebari razbat din textele trupei: Ce sunt visele (The Undead Keep Dreaming)? Ce e nebunia (Mad Architect)? Ce s-ar intampla cu omenirea daca nu ar exista memoria (Apocalypse)? Unde se duce viata cand murim? Cum se poate ca din 0 sa apara 1, pentru ca apoi, din 1 (o fiinta vie), cineva sa intre in starea de 0 perpetuu (moarte) (The Great Mass of Death)? Este crestinismul o religie vampirica (The Vampire of Nazareth)? A creat omul zei autodistructivi, suicidali, dupa chipul si asemanarea sa (Pyramid God)?
Din punct de vedere muzical, The Great Mass este un album tensionat si tensionant, extrem de solicitant datorita imbinarii orchestrei simfonice si a corurilor cu pasajele metalice agresive (partile extreme sunt, probabil, cele mai rele produse pana acum de trupa), fapt care conduce din plin la senzatia ca ai de-a face cu un album baroc.
Christos Antoniou a afirmat ca ar prefera ca muzica trupei sa nu fie clasificata nici ca metal simfonic, nici ca black si nici ca death metal, ci pur si simplu ca muzica extrema. Am sa ii respect dorinta, spunandu-va ca pe The Great Mass Septicflesh au reusit imbinarea si echilibrul perfect intre muzica simfonica, blastbeaturi furibunde, riffuri rapide si aspre, vocalize macabre (a se citi Sumerian Daemons si, mai ales, Communion), pe de o parte, si pasaje asezate, melancolice, chitari acustice si pasaje vocale curate (vezi Revolution DNA), acestea din urma mult mai rare, dar extrem de binevenite pentru ansamblul general al discului.
Ca o concluzie, The Great Mass reprezinta un album memorabil, o piatra de hotar pusa la temelia a ceea ce se vrea “metalul simfonic”, un disc care, probabil, va stabili standarde destul de dificil de atins pentru trupele care vor decide sa urmeze aceasta cale si, nu in ultimul rand, probabil cel mai complet, complex si reusit opus din dinscografia Septicflesh.
Membrii trupei:
Spiros Antoniou (Seth Siro Anton) - voci aspre, bas
Sotiris Annunaki Vayenas - voci curate, chitara, clape
Christos Antoniou - chitara, samplere, orchestratie
Fotis Bernardo - tobe, percutie
Invitati:
The Filmharmonic Orchestra of Prague
Androniki Skoula - voce
Iliana Tsakiraki - soprana
www.myspace.com/septicfleshband
www.septicflesh.com
www.facebook.com/septicfleshband
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu