Stiam ca cele trei formatii de deschidere suna bine toate, de la Karnak si Pestifer ascultasem cate 3 piese, iar de la Dead Shape Figure ultimul album de studio in totalitate.
Stand-ul de merchandise a avut o oferta de tricouri decenta, existand circa 4 tipuri de t-shirt Kataklysm si cate unul Dead Shape Figure si Karnak. In materie de cd-uri, am remarcat ca nu exista posibilitatea de a achizitiona produse audio ale canadienilor, ci doar albumele de studio ale trupelor de deschidere.
Recitalul trupei belgiene Pestifer a continut exclusiv compozitiile existente pe albumul Age of Disgrace, editat anul trecut la casa de discuri Ultimhate Records. Desi piesele pe care avusesem ocazia sa le audiez inaintea concertului nu au reusit sa ma faca mai deloc curios referitor la prestatia Pestifer, cei cinci au sustinut un concert destul de reusit, perfect pentru a incalzi atmosfera oarecum apatica din club. Ca si stil, muzica formatiei se inscrie pe coordonatele unui death metal destul de tehnic, heavy si brutal, singurul impediment fiind sunetul foarte aglomerat.
Dead Shape Figure au improscat publicul cu o serie de rafale de thrash/metalcore modern, superrifat si rapid, punand acentul in special pe compozitiile existente pe albumul The Disease of St. Vitus, dintre care am remarcat Suicidal Continental, Amberstar, Idiopolis si Face on the Nails. Prezenta scenica a trupei a fost una foarte reusita, basistul Neissus remarcandu-se printr-un headbanging extrem de sustinut, fiind ajutat si de fizicul impunator.
Odata cu aparitia italienilor Karnak, parea ca problemele de sunet existente pana la acel moment devenisera de domeniul trecutului, astfel incat prestatia formatiei italiene a fost ajutata de un sunet mult mai clar. Stilul muzical in care se incadreaza trupa este clasificat (oarecum) pretentios drept progressive technical death metal si acest fapt a fost resimtit din plin pe parcursul recitalului Karnak. Daca din punct de vedere instrumental/tehnic muzicienii stau foarte bine (de asteptat, avand in vedere cei aproape 15 ani de activitate), death metal-ul foarte complex pe care acestia il propun este unul care risca sa bage in ceata publicul si sa nu determine reactia pe care o asteapta trupa.
Despre Kataklysm stiam ca este o trupa care suna excelent live, insa aveam o oarecare strangere de inima referitoare la calitatea sunetului din Clubul Silver Church, alimentata de cateva concerte la care am avut ocazia sa particip si in cadrul carora prestatiile trupelor au fost afectate de un sunet nefericit.
Aveam sa ma conving, dupa cele 15 piese interpretate de trupa, ca secretul unui sunet excelent sta, totusi, in prezenta, in spatele pupitrului de comanda, a unui sunetist de meserie.
Recitalul Kataklysm a parcurs aproape toate albumele de studio ale trupei, astfel incat cei aproximativ 350 de metalisti participanti au avut ocazia sa efectueze riff si headbanging masiv pe compozitii precum The Soulless God, As I Slither, Ambassador of Pain, Push the Venom, Manipulator of Souls, Determined, Prevail, In Shadows and Dust, At the Edge of the World, In the Arms of Devastation, Crippled and Broken si To Reign Again.
Maurizio Iacono este un solist vocal foarte sigur pe el, extrem de competent (plaja pe care se intind vocalizele sale mergand de la growl-ul clasic pana la momente de screaming), sustinut de 3 muzicieni care nu se remarca prin show-off, ci printr-un travaliu exemplar, rezultatul fiind un sound monolitic in fata caruia este imposibil sa ramai pasiv.
Inchei afirmand ca prestatia canadienilor a fost una ireprosabila, singurul meu regret fiind prezenta extrem de mica a publicului, avand in vedere importanta unui asemenea eveniment.
Fotografii: Dragos P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu