Recenzie concert Dark Tranquillity - Bucuresti, Club Silver Church, 19 mai 2011

Multa lume afirma ca Dark Tranquillity ar fi cam ultimii purtatori ai stindardului death metal-ului tip Gothenburg. La fel de multe persoane considera ca muzica trupei suedeze nu prea mai are mare legatura cu stilul metalic amintit mai sus. Pana si membrii formatiei au afirmat in interviuri ca s-au cam saturat de aceasta eticheta si ca nu se mai considera, de multa vreme, altceva decat o trupa de metal. Fair enough!



De la concertul asta nu aveam niciun fel de asteptari, stiam doar ca vreau sa vad Dark Tranquillity live (i-am ratat cand au prestat la Sibiu, in cadrul Festivalului Artmania), astfel ca la ora 19.30 eram deja in Clubul Silver Church.
Ceva probleme de logistica (a se citi ratacirea clapei de catre angajatii aeroportului turcesc) au condus la o intarziere de 30 minute, precum si la interpretarea catorva compozitii cu o clapa de imprumut.



Trupa ne promisese cateva surprize atat in materie de playlist, cat si prin prezentarea unor secvente video oarecum inedite, chitaristul Niklas Sundin fiind recunoscut pentru activitatea sa de grafician.
Asa cum a procedat in concertele sale recente, trupa a deschis concertul cu At the Point of Ignition, urmata de doua compozitii hitoase, Fatalist si Icipher.
Publicul, desi nu foarte numeros (circa 500 de participanti) a participat foarte activ la concert, cantand la unison cu trupa, apalaudand frenetic, fapt care a bucurat foarte mult membrii Dark Tranquillity.



Compozitii precum Damage Done, Lost to Apathy sau Monochromatic Stains au creat agitatie in public, demonstrand ca este posibil sa te simti excelent pe scena chiar si dupa 20 de ani de activitate si, mai ales, sa si reusesti sa transmiti celor care te urmaresc aceeasi stare de spirit. In aceeasi nota, Mikael Stanne a demonstrat ca este un lider carismatic si un vocalist de exceptie, intreaga sa prestatie scenica fiind una electrizanta de la inceput si pana la sfarsit.



Fanii mai vechi au fost in extaz odata cu interpretarea epicei The Gallery, pentru ca ulterior Dark Tranquillity sa revina la ce stie cel mai bine sa faca, si anume hituri (in sensul pozitiv al cuvantului). Au urmat The Wonders at Your Feet, Iridium, Focus Shift, Dream Oblivion, Misery’s Crown si Haven.
A urmat un nou moment nostalgic, punctat de compozitiile Punish my Heaven si Lethe, pentru ca trupa sa isi ia ramas bun de la noi imediat dupa interpretarea piesei The Final Resistance.



Asa cum era de asteptat, Dark Tranquillity a revenit si a oferit un bis, prestand ThereIn (moment in care Mikael Stanne si-a pus steagul Suediei in jurul umerilor) si piesa cu care trupa incheie de obicei toate concertele, Terminus (Where Death is Most Alive).

Fotografii: Cosmin