Trupa americana Grimus semneaza cu Innerstrenght Records

Trupa americana de death metal Grimus a semnat un contract cu casa de discuri Innerstrenght Records. Va reamintim ca la mijlocul acestui an trupa a editat si un EP, Gutter Earth, disponibil integral pentru download aici.
De asemenea, trupa a filmat si videoclipul piesei Bait.

Album nou Abysmal Dawn

Trupa americana de death metal Abysmal Dawn va edita un nou album de studio pe data de 1 februarie 2011, prin intermediul Relapse Records. Discul se intituleaza Levelling the Plane of Existence, a fost mixat si masterizat de Eric Rutan (Cannibal Corpse, Hate Eternal) in Studioul Mana Recording Studios din Florida si va contine urmatoarele piese:

01. The Age Of Ruin
02. Pixilated Ignorance
03. In Service Of Time
04. Rapture Renowned
05. Our Primitive Nature
06. Perpetual Dormancy
07. Leveling The Plane Of Existence
08. Manufactured Humanity
09. My Own Savior
10. The Sleeper Awakens

Piesa In Service of Time este disponibila pentru auditie aici.

Nekromantheon - Divinity Of Death (2010) - High Roller Records

Old school thrash metal de cea mai buna calitate, un debut excelent al trupei norvegiene, cu ceva influente blackened prin el pentru coloratura, dar per total 11 piese insumand 31 de minute in una dintre cele mai frumoase forme de agresiune inventate de om.



Membrii trupei:
Arild "Arse" Myren Torp - chitara, voce
Christian "Kick" Holm - tobe
Sindre Solem - bas, voce

www.myspace.com/nekromantheon

Severed Crotch la Amputated Vein Records

Trupa islandeza de death metal Severed Crotch a semnat un contract cu casa de discuri japoneza Amputated Vein Records. La inceputul anului 2011 va fi editat si albumul de debut al trupei, The Nature of Entropy, pe care vor figura urmataorele compozitii:
01. Precursor To Entropy
02. Breeding Failure
03. Ecstasy In Death
04. Human Recipes
05. XII
06. Soul Cremation
07. A Breath Of Hatred
08. The Nature Of Infidelity
09. Caught In Transcendence

Puteti obtine informatii complete despre trupa aici.

Album de debut Arcturon

Trupa elvetiana de death metal melodic Arcturon a publicat videoclipul piesei The Dissenter, compozitie care face parte din albumul de debut al trupei, The Eight Thorns Conflict. Albumul a fost produs de Peter Tagtgren si va aparea la inceputul anului 2011. Puteti obtine mai multe informatii despre trupa aici.

Summer Breeze 2011

La editia de anul viitor a Festivalului Summer Breeze, eveniment care va avea loc la Dinkelsbuhl in perioada 18 - 20 august 2011, si-au anuntat deja participarea urmatoarele trupe: Arch Enemy, Bolt Thrower, Decapitated, Destruction, Hail of Bullets, Kvelertak, Marduk, Melechesh, Primordial, Scar Symmetry, Sodom, The Haunted, Vader, Vomitory si Witchery.
Mai multe informatii despre acest eveniment aici.

Torture Division - Evightenes Darar I, II, II (2009-2010) - self released

Nici nu stiu cum sa incep recenzia de fata. Am descoperit total intamplator trupa asta pe internet, cand cautam cu totul altceva. In momentul in care am vazut ca e alcatuita din fostul basist/vocal de la Corpse/Grave, un chitarist care a trecut prin Dark Funeral si un baterist care a batut pentru Vomitory, am devenit brusc curios. Stilul prestat? Death metal suedez, ati putea afirma ca e destul de old school fara sa fiti foarte departe de adevar, cert e ca suna zid, iar productia este una de zile mari.
Din punct de vedere muzical, cele 27 de minute existente pe cele trei demo-uri ofera un death metal cu ritm mediu spre accelerat, riffat la maxim, strabatut de solouri melodice, pasaje de bas dublu, un baterist competent si un vocal pe care nu aveti cum sa il confundati, l-ati auzit si pe la Grave mai demult. Poate ca suna prozaic ce spun eu, poate ca e genul de prezentare care s-ar potrivi de minune la sute de trupe, cert e ca albumul suna atat de bine, incat e imposibil sa spui foarte multe despre el.
Ce mi se pare insa cel mai interesant este faptul ca trupa nu are contract cu nicio casa de discuri (inca, sper!) iar materialele existente pe cele trei demo-uri au fost mixate de Dan Swano din prietenie. Le puteti, de altfel, descarca gratuit de pe pagina de internet a trupei.

Membrii trupei:
Jörgen Sandström - voce, bas
Lord K (Kenth) Philipson - chitara
Tobias Gustafsson - tobe

www.torturedivision.net

Abadden - Sentenced To Death (2010) - Rising Records

Ma uit la poza cu trupa, pe care o aveti si dumneavoastra mai jos, si ma intreb cati ani au baietii astia, par undeva pe la 16-17 ani.
Nici nu imi mai aduc aminte ce faceam la varsta aia, dar cu siguranta nu era nimic constructiv, ci mai degraba rusinos si condamnabil de majoritatea cultelor bisericesti.
Membrii Abadden au ales sa nu isi piarda timpul ca tinerii de varsta lor, si ma refer la actiunea cunoscuta prin diferite medii ca "choking the bishop", si au trimis un material anul trecut la Metal Hammer, castigand astfel un concurs al carui premiu cel mare era inregistrarea unui album sub supravegherea lui Mark Daghorn (se ocupa de Cradle of Filth, printre altele).
A rezultat un album de thrash destul de old school si foarte bine inchegat, catchy, care alterneaza parti agresire cu solouri pline de melodie. Vocalul isi face ok treaba, are un timbru suficient de aspru si agresiv pentru stilul abordat, fara a fi insa prea spectaculos. Avem un album cu 8 piese variate, cu o identitate bine conturata, un lucru rar si foarte apreciat pentru un stil in care originalitatea si inventivitatea sunt tot mai rare. Mi-au adus aminte in unele momente de Kreator, Evile, Gama Bomb sau Anthrax.
Un debut solid al unei trupe engleze (cam rar vorbim de trupe noi din regatul unit in ultima vreme), sa speram ca nu le piere cheful de cantat pe viitor si ne mai dau ocazia sa vorbim despre ei.

Membrii trupei:
Dan Pool - voce, chitara
James Bell - tobe
Billy Robinson - chitara
John Blunt - bas

www.myspace.com/abadden

Sphere, o noua trupa poloneza bestiala de death metal

Trupa poloneza de death metal Sphere, infiintata in anul 2002, a incheiat lucrul la albumul de debut, intitulat Homo Hereticus. Pe acesta figureaza urmatoarele compozitii:

01. Forever Sworn to Blasphemy
02. Godless Profanity
03. Third Scent Carcass
04. Sadistfucktion
05. Homo Hereticus
06. Holistic Paralisys
07. Psalm to the Dark One
08. Grave's Cold Darkness
09. Vengeance is the Core of All
10. Devils Reunion
11. Beyond Madness of Gods
12. War

Trupa se afla in prezent in cautarea unei case de discuri prin intermediul careia sa editeze albumul. Puteti obtine mai multe informatii despre trupa aici.

Editie noua a festivalului Neurotic Deathfest

Acest eveniment, programat in perioada 29-30 aprilie 2011 la Tilburg, Olanda, se anunta a fi unul dintre cele mai "la baza gatului" festivaluri de anul viitor. Printre trupele importante deja confirmate se afla At the Gates, Atheist, Autopsy, Decapitated, Exhumed, Grave, Hate Eternal, Macabre si Misery Index.
Pentru mai multe informatii, accesati pagina oficiala a acestui eveniment.

Album nou Children of Bodom

Trupa finlandeza Children of Bodom va edita un nou album de studio pe data de 8 martie 2011, prin intermediul casei de discuri Universal Music. Acesta se va intitula Relentless Reckless Forever si va contine urmatoarele piese:

01. Not My Funeral
02. Shovel Knockout
03. Roundtrip to Hell and Back
04. Pussyfoot Miss Suicide
05. Relentless Reckless Forever
06. Ugly
07. Cry of the Nihilist
08. Was It Worth It?
09. Northpole Throwdown
10. Party All the Time (EDDIE MURPHY cover)

Puteti obtine informatii complete despre trupa aici.

Informatii noi despre Festivalul Wacken 2011

Editia de anul viitor a Festivalului Wacken, care se va desfasura in perioada 4-6 august 2011, se contureaza ca una dintre cele mai interesante din ultimii ani. Printre trupele care si-au anuntat deja participarea la acest eveniment figureaza: Apocalyptica, As I Lay Dying, Blind Guardian, Children of Bodom, Cradle of Filth, Exodus, Iced Earth, Judas Priest, Kreator, Mayhem, Morbid Angel, Morgoth, Motorhead, Ozzy Osbourne, Sepultura, Sodom, Suicidal Tendencies, The Haunted Si Vreid.

Reeditari albume Sinister

Trupa olandeza Sinister a anuntat ca anul viitor, pe data de 14 februarie, casa de discuri poloneza Metal Mind va edita un box intitulat Altered Sins Birth. Acesta va contine toate cele noua albume de studio ale trupei, DVD-ul live Prophecies Denied, precum si o carte cu istoria trupei si foarte multe fotografii. Mai multe informatii pe pagina oficiala a trupei.

Nevermore, Exodus si Khold la Brutal Assault 2011

Trupele Nevermore, Exodus si Khold si-au anuntat participarea la editia de anul viitor a Festivalului Brutal Assault din Cehia, eveniment care va avea loc in perioada 11-13 august in Vechea Fortareata Militara din Josefov.
Trupele confirmate pana acum sunt: Dordeduh, Excrementory Grindfuckers, Exhumed, Exodus, Gorguts, Khold, Kvelertak, Morbid Angel, Nevermore, Skeletonwitch, Skyforger, Suicidal Tendencies, Trigger the Bloodshed, Tryptikon si Vader.
Mai multe informatii aici.

Sarbatori fericite!

Cei doi mosi sexy va ureaza un craciun cat mai la baza gatului, sa aveti grija cu alcoolul (sa nu mai ramana nimic), si va dedica urmatorul colind:

Nergal a suferit o operatie de transplant de maduva osoasa

Potrivit unor informatii din presa poloneza, solistul vocal al trupei de death/black metal Behemoth, Nergal (pe numele real Adam Darski) a suferit recent o operatie de transplant de maduva osoasa. El se afla intr-o rezerva izolata din cadrul Institutului de Hematologie al Clinicii Universitare din Gdansk, pentru a evita orice infectie care, in acest moment, i-ar putea fi fatala.
Nergal anuntase luna trecuta ca, in urma reactiei extraordinare din partea fanilor trupei, a fost gasit un donator compatibil.

Album solo I.C.S. Vortex

Solistul norvegian I.C.S. Vortex (pe numele real Simen Hestnaes) (ex Dimmu Borgir, Borknagar, Arcturus) a terminat lucrul la primul sau album solo. Acesta se va intitula Storm Seeker si va contine un mix de black metal, progresiv rock, pagan si alternativ rock. Printre piesele care vor figura pe Storm Seeker se afla: Skoal!, Dogsmacked, Oil in Water si Odin's Tree.
Vortex a fost ajutat la inregistrari de bateristul Ageir Mikelson (Borknagar, Spiral Architect) si de chitaristul Terje "Cyrus" Andersen (Susperia, Dimmu Borgir).
Albumul va fi editat in prima jumatate a anului viitor, de indata ce noul proiect va reusi sa semneze un contract cu o casa de discuri.

Destruction fac public primul trailer al noului album

Trupa germana de thrash metal Destruction a publicat primul trailer al noului album de studio. Acesta se intituleaza Day of Reckoning si va fi editat de Nuclear Blast Records in luna februarie a anului 2011.

Arch Enemy in studioul de inregistrari

Trupa suedeza de death metal melodic Arch Enemy se afla in prezent in studioul Sweetport, unde au loc inregistrarile viitorului album de studio. Acesta va fi mixat de Rickard Bengtsson, personaj cu care trupa a mai colaborat si in trecut, la albumul din 2005 al trupei, Doomsday Machine.
Puteti obtine mai multe detalii despre Arch Enemy aici.

One Man Army and the Undead Quartet fac publice 3 sample-uri ale unor piese noi

Trupa suedeza One Man Army and the Undead Quartet a publicat pe pagina de MySpace 3 sample-uri ale unor compozitii care vor figura pe viitorul album de studio, The Dark Epic. Acesta va fi editat de Nuclear Blast Records in luna februarie a anului viitor.
Mai multe detalii aici.

Videoclip nou Dimmu Borgir

Norvegienii de la Dimmu Borgir au editat deja un nou videoclip de pe ultimul album de studio al trupei, Abrahadabra. Este vorba despre piesa Dimmu Borgir, o bijuterie simfonic metal.


Find more videos like this on SkullsNBones Heavy Metal Social Network & Blog

Top 2010 - Sake

 In momentul in care ai de-a face cu un an atat de bogat in aparitii discografice excelente, alcatuirea unui top anual devine un calvar, un demers aproape imposibil. Pentru a ne usura sarcina, am decis impartirea albumelor in trei categorii demarcate de linii extrem de fine, astfel incat cred ca, daca ne straduiam mai mult, fiecare dintre albumele prezentate putea sa fie lejer incadrat in oricare dintre acestea.

ALBUME MEMORABILE

Aborym – Psychogrotesque: un melanj absolut bolnav de black metal, industrial, techno – o metafora a anihilarii individului de catre societate.

Autopsy – The Tomb Within: includerea acestui EP la albume memorabile poate parea dubioasa, dar, in numai 20 de minute, Autopsy da o lectie de gore metal de manual, sacadat, crud si feroce.

Unleashed – As Yggdrasil Trembles: desi este, probabil, cel mai accesibil disc din cariera suedezilor, AYT este o colectie de riffuri inspirate, solouri superbe si compozitii catchy.

Flotsam & Jetsam – The Cold: o trupa aflata ani la rand pe o panta descendenta loveste in 2010 cu cel mai bun si inspirat album din intreaga cariera.

ALBUME EXCELENTE

Dimmu Borgir – Abrahadabra: o singura intrebare imi staruie in minte cand ma gandesc la acest album: oare ce ramane daca dai la o parte orchestra simfonica? Raspunsul e evident: instrumentele si scaunele instrumentistilor.

Mar de Grises – Streams Inwards: un album ca o insula de tristete.

Hate – Erebos: death/black metal din Polonia, intens, tehnic si apasat, mai progresiv si mai asezat decat Behemoth.

Deathspell Omega – Paracletus: black metal paranoic si dissonant, un soi de haos extreme de bine organizat si un chitarist excelent.

Mongo Ninja – Nocturnal Neanderthals: punk/metal de bautura, sex si scandal, rapid, melodic, impertinent cat incape, o adevarata revelatie.

Hail of Bullets – On Divine Winds: death metal de zile mari, coios si produs impecabil, cu un Martin Van Drunen asa cum l-am lasat in anii ’90.

James LaBrie – Static Impulse: exista viata si dincolo de Dream Theater, un progressive metal proaspat si inspirat.

Enslaved – Axioma Ethica Odini: epic/viking metal in goana calului, plin de pasaje lucrate si un superb iz progresiv.

Witchery – Witchkrieg: thrash/black metal la superlativ, orchestratie ceas si un solist vocal cu nume predestinat, Legion.

Vulture Industries – The Malefactor’s Bloody Register: metal progresiv si avangardist, vocalize teatrale si demente, o indepartare de metalul agresiv al debutului.

Demiurg – Slakthus Gamleby: tot ce atinge Dan Swano se transforma in aur. Un produs numai bun sa te apuce toate nostalgiile dupa vremurile de demult, cand metalu era metal pur, nu aliaj.

Insidious Disease – Shadowcast: Mark Grewe + Silenoz + Shane Embury + Tony Laureano = BOMBA!

Kvelertak – Kvelertak: Prima data cand am ascultat albumul nu m-a prins. Ulterior, cu fiecare noua auditie, mi-am dat seama cat de tare iese melanjul de punk/thrash/black/metal atunci cand iese. Si, evident, cand vine si din Norvegia.

Watain – Lawless Darkness: m-am gandit foarte mult in ce categorie sa introduc albumul asta si, in final, am decis sa il las la excelente. Pasajele black metal crude se impletesc sublim cu momentele mai introspective. Un album lucrat, intens, cu o partitura de chitara de exceptie si strabatut de stari dintre cele mai intunecate.

Anathema – We’re Here Because We’re Here: un album de stare care ne face cunostinta cu o Anathema impacata cu sine si cu lumea din jur. We’re not just a moment in time!

Orphaned Land – The Neverending Way of ORWarriOR: mai progresiv si mai lucrat decat precedentul album, colaborarea cu Steven Wilson a scot tot ce era mai bun din trupa israeliana, mixul de muzica semitica si metal fiind unul excelent.

Rotting Christ – AEALO: Dupa o Theogonia inspirata si foarte de succes, AEALO trebuia sa confirme. Sakis a accentuat valentele primitive, tribale, traditionale ale muzicii Rotting Christ, revenind cu un nou album valoros.

Facebreaker – Infected: un album care demonstreaza de ce, in death metal, putini ii intrec pe suedezi.

Solefald – Norron Livskunst: nebunia se instaleaza incet-incet in muzica trupei norvegiene. Un album inovator, avangardist, haios si isteric, cu unele dintre cele mai demente vocalize intalnite recent. Un nou gen muzical se ridica la orizont: blackabilly.

ALBUME FOARTE BUNE

Kataklysm – Heaven’s Venom: o noua colectie de riffuri feroce, muzica trupei canadiene devine tot mai asezata si temeinic facuta, dar, din punctul meu de vedere, albumul acesta are mai putine piese insiprate decat precendentul.

Nevermore – The Obsidian Conspiracy: daca albumul asta ar fi inceput de la piesa 3, era acum la memorabile. Sound-ul trupei a fost indulcit iar muzica trupei pare sa devina tot mai accesibila.

Immolation – Majesty and Decay: motivul pentru care albumul asta nu se afla mai sus in top este dat de faptul ca, desi muzica trupei este impecabil facuta, pare ca in final sa nu conduca nicaieri.

Grave – Burial Ground: old school, murdar si direct la baza gatului.

Malevolent Creation – Invidious Dominion: americanii nu abdica de la stilul care i-a consacrat: death metal rapid, heavy, fara floricele inutile si fara momente de respiro.

The Crown – Doomsday King: blackened death metal veninos, riffat la maxim si heavy cat incape.

God Dethroned – Under the Sign of the Iron Cross: mai brutal decat precedentele cateva discuri, o intoarcere binevenita la death metal-ul tehnic si agresiv al debutului, un album echivalent cu cronica unui reporter de front.

Impaled Nazarene – The Road to the Octagon: punk/black impertinent, un album scurt, cu compozitii demente si blasfemice. Si la baza gatului, evident.

Evocation – Apocalyptic: death metal catchy si old school, de la o trupa destul de underrated, dupa parerea mea umila.

Atheist – Jupiter: un album de death metal innovator, tehnic si lucrat, obositor la prima impresie, dar care aduce satisfactii daca ai rabdare sa asculti tot ce are sa iti transmita.

Keep of Kalessin – Reptilian: black metal thrashist, parca mai putin inspirat decat pe albumele precedente si in mod cert viciat de o productie stranie.

Master – The Human Machine: death/thrash metal crud, necosmetizat, numai bun sa ia la goana persoanele ceva mai rozalii in obrajiori.

Sadist – A Season in Silence: techno death metal reusit, al doilea album surprinzator pe anul asta provenit dintr-o Italie pe care, in mod regretabil, foarte multi metalisti o asociaza cu nefericitii de la Rhapsody of Fire.

Algaion – Exthros: black metal in vana heavy, cu multe compozitii tip imn si un chitarist care reuseste cateva partituri memorabile.

Nightfall – Astron Black and the Thirty Tyrants: dupa o serie de albume fara o directie foarte precisa, Efthimis Karadimas si colegii sai pun, cu acest album, bazele revenirii in elita metalului mondial.

Grand Magus – Hammer of the North: doom metal melodic si epic, cu un vocal de exceptie.

Pro Pain – Absolute Power: cel mai bun album al americanilor din ultimii cel putin 10 ani, thrash/hardcore entuziast si cantat cu o placere molipsitoare.

Top 2010 - Bolo

Din punctul meu de vedere un an excelent pentru metalul la baza gatului, imi este practice imposibil sa realizez un top obiectiv.
Asa ca m-am gandit sa impart albumele ce mi-au placut anul acesta in 3 categorii destul de generice, mai mult ca un pretext pentru insiruirea produselor preferate, in ordine alfabetica a numelor trupelor, sa nu se supere nimeni:

I. ALBUME MEMORABILE

Aborym – Psychogrotesque: este greu de explicat angoasa ce te cuprinde cand asculti acest album, minti bolnave ce au creeat o muzica si mai bolnava, katharsis garantat
Autopsy – The Tomb Within: chiar daca este doar un EP, loveste cu o forta devastatoare, un album bolnav, dement, primitiv si macabru
Dimmu Borgir – Abrahadabra: melanjul ideal de metal cu simfonic, fara indoiala cel mai bun produs de gen
Rotting Christ – Aealo: Sakis a creat un album plin de pasaje memorabile, primitiv, tribal, o adevarata desfatare pentru urechi.

II. ALBUME EXCELENTE

Anathema – We’re Here Because We’re Here: o trupa ce nu mai e la bazele gatului de decenii bune, dar continua sa cante si sa ma incante atat prin melodie, cat si prin versuri, unele dintre cele mai frumoase ever
Deathspell Omega – Paracletus: black metal tehnic, disonant si agresiv, provoaca momente de introspectie ce se pot dovedi daunatoare psihicului
Enslaved – Axioma Ethica Odini: s-au indepartat de soundul black metal si abordeaza un progresiv excelent cu sonoritati de viking. Un album la care Akerfeld plange cand il asculta … de ciuda.
Facebreaker – Infected: death metal old school si de manual, una dintre cele mai bune voci actuale pe felia asta
Insidious Disease – Shadowcast: spun Marc Grewe si am spus totul si nimic despre acest album, un produs de ascultat, nu de citit
Kvelertak – Kvelertak: un album impertinent, distractiv si agresiv ca dracii aia rai, exemplul perfect de album care loveste scurt si la baza gatului
Mar de Grises – Streams Inwards: un tot unitar ce distruge orice sentiment placut si lasa in urma doar melancolie, dezolare, furie.
Master – The Human Machine: death metal direct, in your face, voce superba si sound de oua carate cu roaba
Mongo Ninja - Nocturnal Neanderthals: punk/thrash metal agresiv, dansant, pus pe scandal si voie buna
Nails – Unsilent Death: un mix extrem de reusit de hardcore, powerviolence si grindcore in care momente de blastbeat furibund se impletesc cu pasaje mai asezate
Orphaned Land - The Never Ending Way of OrwarriOR: o noua imbinare extraordinara de metal cu muzica traditionala
Vulture Industries - The Malefactor's Bloody Register: un album teatral in care imaginatia pare ca nu a avut limite, orchestratii complexe si avangardiste, punctate de pasaje dure si voci demente
Watain - Lawless Darkness: au depasit un pic granitele black metal, poate cel mai impresionant element fiind chitarile ce se impletesc minunat in majoritatea pieselor, creand pasaje memorabile.
Witchery – Witchkrieg: definitia blackened death-metalului, numai piese cu statut de imn si Legion intr-o forma de zile mari (sau de albume mari)

III. ALBUME FOARTE BUNE

The Crown - Doomsday King: death metal suedez de o agresivitate sporita, riffuri feroce si o viteza teribila. Nerecomandat sensibililor.
Demiurg - Slakthus Gamleby: sunet zid + riffuri ucigatoare + productie Swano = LOVE
Evocation – Apocalyptic: riffuri memorabile, multa melodie, unul dintre cele mai catchy albume ale anului
Flotsam and Jetsam – The cold: o surpriza foarte mare pentru mine de la o trupa de care stiam doar ca a trecut si Newsted pe la ei
God Dethroned - Under the Sign of the Iron Cross: un album agresiv, martial, razboinic, cu blastbeaturi demente si riffuri feroce
Grand Magus – Hammer of the North: doom metal classic de la mama lui, un album aproape epic
Hail of Bullets - On Divine Winds: death metal direct, productie ceas, voci cavernoase
Hate – Erebos: death metal made in Poland, curat, pigmentat pe ici - colo cu unele pasaje melodice, productie ceas si un tobar cu ouale cat mingea de fotbal.
Immolation - Majesty and Decay: o colectie de riffuri killer de la o trupa poate cam subapreciata
Impaled Nazarene – Road to the Octagon: blasfemici, agresivi, nervosi, adica exact cum ne dorim sa cante si de acum incolo
James LaBrie – Static Impulse: un album cu vana si prestanta de care sincer eu nu il credeam in stare
Kataklysm - Heaven's Venom: canadienii au venit anul asta cu o noua colectie de riffuri, parca totusi un album sub precedentul, poate si din cauza unei alunecari destul de evidente catre gasca cu ouale de aur, comercialul.
Malevolent Creation - Invidious Dominion: o trupa ca vinul de calitate, devine tot mai buna odata cu trecerea anilor, ne demonstreaza inca o data ca death metalul clasic nici nu moare si nici nu se preda
Milking the Goatmachine - Seven… A Dinner for One: death metal de viteza medie, cu ceva influente hardcore, voci cavernoase si tipete isterice, totul tratat cu mult umor
Nevermore - The Obsidian Conspiracy: un album pentru care am sentimente impartite, cand a aparut m-a lovit destul de tare, cu trecerea timpului am realizat ca e totusi sub ce ne-a obisnuit Warrell Dane, Loomis si ceilalti, poate ca proiectele personale le-au tocit muzele.
Nightfall - Astron Black and the Thirty Tyrants: un album ce putea fi memorabil daca nu scadea in intensitate si calitate in cea de-a doua jumatate a sa, dar per total are vreo 6 piese excelente
Pro-Pain – Absolute Power: americanii si-au regasit directia si pofta de a canta metal la baza gatului, abordand un power/thrash excellent
Sinister – Legacy of Ashes: o combinatie minunata intre tehnicitate si agresivitate, death metal tehnic la cel mai inalt nivel
Sodom – In War and Pieces: mosii au venit pregatiti anul asta, avem riffuri abrazive si atitudine, lucruri ce le cam lipseau in ultima perioada
Solefald - Norrøn Livskunst: black metal cu insertii nebune marca Lazare, blackbilly si Agnete Kjølsrud (o stiti de pe ultimul Dimmu)
Unleashed – As Yggdrasil Trembles: mai melodios si accesibil decat ce ne-au obisnuit Hedlund si ai lui in trecut, o trupa ce paseste catre mainstream tot mai hotarat

Nails - Unsilent Death (2010) - Six Feet Under Records

Nails este o trupa americana aflata la al doilea album, stilul acesteia fiind descris de casa de discuri ca “Entombed covering Napalm Death and Drop Dead“.
Mini-albumul trioului californian contine 14 minute de violenta pura, un mix extrem de reusit de hardcore, powerviolence si grindcore in care momente de blastbeat furibund se impletesc cu pasaje mai asezate, cu riffuri de manual. Cele 10 piese ale albumului sunt bineinteles foarte scurte, majoritatea sub 1 minut.
Productia este reusita, soundul este voit murdar si eterogen, instrumentele sunand ca o masinarie ruginita ce parca se repede asupra ta sa te striveasca. Si se pare ca si reuseste, cel putin in cazul meu asa s-a si intamplat, dupa 14 minute de auditie ma simteam naucit de forta loviturii.
Il recomand cu tarie, unul dintre cele mai bune albume de anul acesta pe felia lui, americanii vin si te calca in picioare fara ca tu sa poti riposta. Cam atat si dureaza, cat o cafteala buna si probabil mi-a luat mai mult sa scriu recenzia asta decat sa ascult albumul, asa ca nu are niciun sens sa o lungesc inutil.

SATAN KLAUS METAL PARTY 4

SATAN KLAUS METAL PARTY 4
sambata, 18 decembrie 2010, ora 18.00
Bucuresti @ Cage Club (N.Titulescu nr.171)

Sambata, 18 decembrie 2010, se desfasoara cel mai brutal si extrem festival de club de la finele fiecarui an. Satan Klaus Metal Party, ajuns deja la a patra editie, aduce pe aceeasi scena, ca de fiecare data pana acum, nume importante ale scenei underground din Romania si din afara. Dupa ce anii trecuti festivalul a beneficiat de prezenta unor trupe ca Parricide (Polonia), Abnormyndeffect (Rep. Moldova), Pavilionul 32 (Romania) sau Spiritual Ravishment (Romania), alaturi de nume sonore ale scenei subterane locale, 2010 aduce o noutate in ceea ce priveste Satan Klaus Metal Party, atat in privinta headlinerului, cat si a trupelor invitate, pentru prima data in istoria festivalului, sunt confirmate mai multe trupe din strainatate decat locale, in timp ce in pozitia de headliner au fost confirmati cei trei belgieni grindcore si protestatari de la AGATHOCLES, trupa cu o activitate intinsa pe durata a trei decenii, considerati pe buna dreptate, alaturi de Napalm Death, drept inventatorii stilului grindcore, rebotezat ad-hoc "mincecore".

Alaturi de Agathocles, in cadrul editiei din acest an a festivalului, pe scena vor urca suedezii de la THE ARSON PROJECT, promotorii celui mai rapid si extrem model de grindcore scandinav, pe filiera Nasum sau Rotten Sound. De asemenea pentru a doua oara pe scena Satan Klaus vor urca deatherii bulgari de la EUFOBIA, reconvertiti la formula de cvartet si cu un repertoriu divers pe felia death metal, alaturi de alte doua trupe venind din capitala Bulgariei, COPROSTASIS, una dintre cele mai energice trupe grindcore death bulgare, respectiv MIZERERE (cu membri Eufobia si Coprostasis), un cvintet gore death, care inlocuieste in ultima secunda trupa germana Purgatory, fortata sa anuleze prezenta la festival, respectiv intregul mini-turneu pe care trebuia sa il sustina in acest weekend in Romania, din cauza unui accident nefericit al liderului trupei. In ceea ce priveste prezenta autohtona pe scena Satan Klaus, de aceasta data vor fi doar doua trupe, ambele din Bucuresti, trupele cu cea mai rapida asccensiune pe scara valorica a peisajului subteran, MEDIOCRACY, una dintre cele mai atractive trupe noi ale undegroundului de la noi, unicii promotori ai unui melanj de crustcore si downtempo sludge, respectiv DAYS BEFORE DISAPPEARANCE, in egala masura death metal, deathcore, dar si hardcore, care vor deschide ostilitatile in seara de sambata.

Locatia din acest an a festivalului este aceeasi in care acest eveniment undeground a debutat in 2007, in acum defunctul Live Metal Club, prospat reconvertit intr-unul dintre cele mai cochete locatii de concert din capitala, Cage Club, aflat pe Sos. Nicolae Titulescu nr 171. Sunetul evenimentului va fi asigurat, ca intotdeauna, de bunii nostri prieteni si profesionisti de la Green Sound si Backline Shop, iar securitatea va fi asigurata de Hardcore Security. De asemenea si-au anuntat prezenta, cu standuri distro, Bestial Records si Axa Valaha Productions, unde vor fi de gasit materiale oficiale a celor mai multe dintre trupele prezente in cadrul festivalului, dar si multe surprize.

Cele sapte recitaluri din cadrul Satan Klaus Metal Party 4 vor fi urmate de un afterparty care se va intinde pana la primele ore ale diminetii, pentru ca spectatorii prezenti la festival sa poata petrece pana la aparitia primelor autobuze, metrouri, trenuri etc.

Biletele pentru acest eveniment vor putea fi achizitionate doar in seara zilei de 18 decembrie direct de la intrarea in Cage Club. Primele 50 de bilete costa doar 25 de lei, distribuite in ordinea sosirii spectatorilor la locatie, in timp ce pretul standard al biletelor este de 35 de lei.

Pentru orice fel de informatii legate de eveniment sau locatie, sunati la tel. 0721.107776 sau scrieti cu incredere la email axa666@yahoo.com. Ne vedem in moshpit!

(Coro@ Axa Valaha)

Guillotine - Cynic (2010) - Self Produced

Acum, pe sfarsit de an, cand stateam si eu ca omu' si ma gandeam, printre altele, daca Romania are metal de calitate, fiind o fire agitata si bazata pe multitasking (in sensul ca, in acelasi timp faceam si sapaturi pe internet), am dat peste baietii astia mici si negriciosi din New Delhi.
Eticheta progressive death metal m-a facut sa privesc cu oarecare circumspectie albumul lor, dar cum curiozitatea mea e in general mai mare decat prudenta si instinctul de conservare, mi-am luat inima in dinti si mouse-ul in mana dreapta si am luat albumul.
Baietii nu au contract cu nicio casa de discuri si, cu toate astea, in ciuda handicapului de a locui unde locuiesc, au editat pe banii lor un album mai mare dragul. In esenta mai progresiv decat death (care e oricum mai mult de sorginte Opeth si/sau Gothenburg), Cynic este un album indraznet, lucrat, plin de artificii tehnice (nimic ostentativ, nimic plicticos), destul de riffat cat sa nu am ezitarea de a-l include in categoria "la baza gatului", cu un chitarist talentat (care are tupeul de a o da si in jazz/rock pe alocuri) si un clapar asemenea.
Similitudinile cu Dream Theater si, poate, Opeth, nu lipsesc, dar nu sunt copiate si nu sunt nici ostentative, cei cinci indieni fiind destul de inteligenti sa adauge propria muzica de jur imprejurul lor si sa le estompeze.
Cam atat!

Membrii trupei:
Karan Nambiar - voce
Takar Nabam - chitara
Rohit Bhattacharya - bas
Manav Chauhan - Keyboards
Kabir Mahajan - tobe

myspace.com/guillotine

Despre metalul romanesc la baza gatului in 2010

Cand am creat acest blog, intentia a fost sa nu ocolim trupele romanesti. Acum, pe final de an, ne gandisem chiar sa alcatuim un top 2010 trupe romanesti, dar, audiind atent albumele “importante” aparute anul acesta, am constatat ca multe dintre ele nu sunt foarte la baza gatului, astfel incat am ales o varianta de compromis, anume crearea unui soi de articol (editorial cred ca e prea mult spus) in care sa vorbim pe scurt despre ce credem noi ca a fost important in metal-ul autohton anul acesta.
Intr-o ordine alfabetica, pentru a nu da nastere la presupuneri nefondate:

Avatar – Subjects of the Same Suffering – o indepartare stilistica de zona death metal-ului clasic si old school (anacronic pentru multi, true cult pentru altii), care coincide cu inglobarea in sound-ul trupei a elementelor de metal mai modern (cu sufixul -core). Albumul are un sound proaspat si actual, datorat in special colaborarii cu Tue Madsen si castiga la capitolul coerenta si maturitate compozitionala, dar, dupa parerea noastra, pierde oarecum la capitolul unicitate, lasand dupa ascultare o destul de puternica senzatie de “been there, done that”. Un produs profesionist, aparut din pacate intr-o perioada in care casele de discuri straine nu isi permit extinderea portofoliului, pe care iubitorii de death metal, thrash metal sau chiar metal modern vor gasi cu certitudine ceva interesant.

Kistvaen – Unbekannte – albumul de debut al acestei trupe bucurestene de black metal depresiv constituie o surpriza placuta, mai ales pentru ca, in metalul autohton, aceasta nisa nu a fost deloc speculata. Prezenta lui Niklas Kvarforth (Shining) pe compozitia Canitude (de departe cea mai reusita de pe album) reprezinta, pe langa garantia calitatii, inca un motiv pentru a audia albumul Kistvaen.

L.O.S.T. – Remains of Pain – o trupa care a avut mai multe incercari discografice decente si care se prezinta in anul 2010 la un nivel superior, atat compozitional, cat si instrumental. Desi din punct de vedere stilistic se incadreaza intr-un stil metalic destul de anacronic, Remains of Pain este un totusi un album actual, ajutat de un sunet reusit si de compozitii destul de solide pentru metalul autohton. O schimbare in bine a trupei, speram intro evolutie in si mai bine pe viitor.

Mediocracy - Human Progress - Endless Regress – O trupa aparuta recent dar de urmarit pe viitor, au scos un produs interesant din punct de vedere muzical, dar nu prea putem intelege de ce au ales o abordare gen live a inregistrarii acestuia. Fara a fi puristi, preferam un produs realizat profesionist 100% experimentelor indoielnice, care oricum au mai fost facute. Nu putem decat sa speram ca va aparea si o reeditare de studio a albumului, care suntem siguri ca ii va creste exponential valoarea.

Negura Bunget – Varstele pamantului – despartirea trupei de duo-ului Sol Faur si Hupogrammos a facut multa lume sa se intrebe daca Negura Bunget va rezista in continuare si, daca da, pe ce drum va apuca. Stilistic, Varstele Pamantului e mai putin black metal decat predecesorul sau, Om, incadrandu-se mai degraba pe o nisa pagan/etnic/atmosferic metal destul de apreciata momentan de ascultatorii de metal. Calitatea scriiturii este evidenta, muzica existenta pe album ingloband si transmitand in mod reusit elementele de baza ale spiritualitatii arhaice geto-dace. Un album ingrijit, profesionist, care demonstreaza ca Negura Bunget nu e degeaba considerata una dintre trupele importante ale scenei black/pagan/atmosferic metal.

Spiritual Ravishment – Children of the Atom – Iata ca avem si noi, in sfarsit, o trupa death/grind care sa sune foarte bine. Produs bine, instrumentisti de calitate, cohones cat cuprinde. Noi il consideram cel mai bun album de metal la baza gatului al anului si poate singura trupa romaneasca de gen ce se apropie de calitatea celor din afara granitelor.

Sake si Bolo

Facebreaker - Infected (2010) - Cyclone Empire

Exista trupe cu nume mare care scot albume proaste, la fel cum exista trupe cu nume mici care scot albume bune. Facebreaker se situeaza in cea de-a doua categorie.
Din punct de vedere strict stilistic, putem vorbi despre incadrarea celor cinci suedezi in cel de-al doilea val al death metal-ului suedez.
De ce este atat de frumos albumul editat de Facebreaker anul acesta? Pentru simplitate, pentru sinceritate, pentru ca prezinta un death metal de manual, asa cum se canta in vremurile bune ale acestui curent, pentru ca Entombed nu mai conteaza, pentru ca nu mai stiu nimic despre Dismember, pentru ca apreciam enorm vocea lui Akerfeldt pe primul album Bloodbath si exemplele in acest sens pot continua.
Trebuie sa recunosc ca am o oarecare slabiciune pentru albumele de acest gen, cu piese rotunde si catchy, in care pasajele rapide se imbina sublim cu portiunile cu ritm mediu si apasator, in care riff-ul simplu si eficace e rege, in care fiecare compozitie are solo-uri melodice.
Capul rautatilor pe acest minunat album, produs in dulcele stil death metal suedez clasic, este maleficul, cavernosul si provocatorul Robert Karlsson, un solist vocal ostil si agresiv (in sens pozitiv), un veritabil dirijor de orchestra macabra.
Cam atat! Albumul asta e atat de cum trebuie, incat nici nu mai stiu ce sa scriu despre el!

Membrii trupei:

Roberth "Robban" Karlsson - voce
Janne Ivarsson - chitara
Mika Lagrén - chitara, voce
Jonas Magnusson - bas, voce
Mikael "Kniven" Wassholm - tobe

www.facebreaker.com

Thulcandra - Fallen Angel's Dominion (2010) - Napalm Records

Primul lucru care mi-a atras atentia la acest album a fost coperta. Pe langa ca semana foarte mult cu tricoul unui amic, tema mi s-a parut extrem de sugestiva: pe un fond albastru glacial, doamna aceea careia ii sade atat de bine in negru cantand la un fluieras de os (uman), doar-doar o convinge pe cineva sa plece cu ea.
Studiind eu mai atent problema, am aflat ca artwork-ul acestul album ii apartine lui Kristian Wahlin, care a mai machetat si cateva dintre discurile trupelor Dissection, Entombed, Emperor sau At the Gates. Cert e ca albastul asta e de acolo, exprima foarte sugestiv frigul, amorteala, moartea.
Despre Thulcandra nu ar fi foarte multe de spus. Preiau lucrurile de unde le-au lasat Dissection si le continua intr-o maniera onorabila. Fallen Angel's Dominion este un album de debut reusit, care se incadreaza in zona black metal-ului heavy si semet, cu unele usoare derapaje acustico-melancolice, mai mereu rapid si vanos. Partitura de chitara merge mai mult pe arpegii, game si lead-uri decat pe riffuri propriu-zise, insa acestea sunt in cea mai mare parte a timpului reusite si dau albumului Thulcandra un iz glacial si oarecum dramatic.
Instrumentistii se descurca foarte bine din punct de vedere tehnic, greul picand evident pe chitaristi, iar solistul vocal, desi are un timbru destul de comun si produce partituri nememorabile, are o prezenta care nu afecteaza deloc produsul finit.
P.S. Ca tot vorbeam de similitudinile cu Dissection, pasiunea nemtilor pentru trupa suedeza merg pana la includerea pe albumul de fata a unui cover al suedezilor, The Somberlain.

Membrii trupei:
Steffen Kummerer - voce, chitara, chitara acustica
Sebastian Ludwig - chitara
Tobias Ludwig - bas
Seraph - tobe (live)

www.myspace.com/thulcandrametal

Milking the Goatmachine - Seven… A Dinner for One (2010) - NoiseArt Records

“Hailing from the planet GoatEborg where all creatures happen to have a goatlike behaviour and / or appearance, Milking The Goatmachine were founded in 2008 by Goatfreed and Goatleeb Udder. They came to play Earth to spread the word of Goatgrind.”

Goatgrindu' de care vorbesc nemtii de fata intr-un anunt de presa aparut relativ recent este de fapt un death metal de viteza medie, cu ceva influente hardcore, voci cavernoase si tipete isterice.
Este evident ca toata treaba cu caprele este tratata cu foarte mult umor, avem numeroase referinte la cantecele pentru copii, jingle-uri amuzante sau "preluari" de pe la James Brown sau George Michael.
Un produs de calitate, cu sunet bun si foarte distractiv. Ca o ultima remarca, chitaristul e clar cel mai gras artist din zona metalului pe care il stiu (il vedeti in toata "maretia" in linkul de Youtube), facand ca Windstein, Tolkki si chiar Tchort sa para niste mici caprite pe langa el.

Membrii trupei:
Goatleeb Udder - voce, tobe
Goatfreed Udder - chitara, bas
Tony Goatana - chitara live
J.A. Hornlicker - bas live

Milking the Goatmachine

Mar De Grises - Streams Inwards (2010) - Season of Mist

Cunosteam oarecum Mar de Grises de la albumul anterior, tineam minte ca este o trupa interesanta ce canta un doom de calitate, fara sa imi amintesc exact piese, versuri sau acorduri.
Va spun cinstit ca am o slabiciune pentru America de Sud, in special Patagonia, Peru, Anzi. Me gustan mucho si bauturile alcoolice, in speta vinul, deci cand auzeam de Chile ma gandeam in primul rand la o ladita de vin alb, dupa aia imi venea in minte formatia Criminal si probabil ine al treilea rand cutremurele care cica-s dese pe la ei (asa au zis la ProsTV).
Acum, pentru ca am ocazia in aceasta cinstita seara sa beau un vin alb de calitate, Criminal nu a scos album anul asta si cutremurul ala mare cica vine si la noi cat de curand, pot sa ma concentrez linistit si asupra ultimului produs al trupei.
Albumul Streams Inwards poate fi definit cel mai bine prin cuvantul "sentimente". O avalansa de trairi diferite te lovesc cu fiecare piesa, ascultatorul trecand prin faze de melancolie, visare, tristete si chiar furie.
Muzica este in cele mai multe momente abisala, componentii trupei lucrand in a creea un tot ce actioneaza ca un piston ce te apasa in continuu spre o stare de deznadejde cumplita.
Desigur, gasim pasaje in care seamana cu Katatonia, cu My Dying Bride, sau chiar cu compatriotii lor Poema Arcanus, dar chiar nu vad relevanta acestui aspect, atata timp cat produsul final suna superb si atat de demolator.
Nu este un album facil, stiu de fiecare data inainte de a-l asculta ca voi cadea intr-o depresie cumplita, dar cu toate astea nu ma pot abtine, probabil e acel sentiment de autodistrugere ce ne apuca uneori, in care vrei sa vezi cum mai e sa fi slab, deznadajduit, melancolic si chiar cu ochii in lacrimi.
Nu ma mai intereseaza in seara asta nici vinul pe care il am in pahar, nici muntii Anzi, nici celelalte formatii din Chile, am in cap doar piese, versuri si acorduri ale trupei Mar de Grises ce stiu ca vor ramane pentru totdeauna cu mine. Si in ceea ce ma priveste, cutremurul ala mare poate veni oricand, il astept.

Membrii trupei:
Sergio Alvarez - chitara
Alejandro Arce - tobe
Rodrigo Gálvez - bas
Rodrigo Morris - chitara
Juan Escobar - voce, clape

www.mardegrises.com

Autopsy - The Tomb Within (2010) - Peaceville Records

Imi pare extrem de rau sa va anunt pe aceasta cale ca primul album de studio mai important al trupei din ultimii 15 ani (au mai existat 2 piese inregistrate in studio in 2008 si incluse pe o editie aniversara a albumului Severed Survival) este bolnav, dement, primitiv si macabru.
Totul este extrem de downtuned, creand astfel o atmosfera maloasa, mlastinoasa (aici putem insira la nesfarsit stari de (dez)agregare ale pamantului).
Vocea lui Reifert este inumana, atat din punct de vedere descriptiv (urla, geme, sufla, icneste si face ca toate orataniile) cat si la nivel calitativ, growlul fiind sinistru si posedat ca timbru, dar cu o pronuntie foarte clara.
Nefiind un album fatis tehnic, The Tomb Within este extrem de eterogen, fiecare piesa avand o structura neliniara, cu dese schimbari de tempo si foarte multe accente (uneori extrem de surprinzatoare si chiar amuzante).
Acest produs este cu siguranta unul dintre cele mai cinstite albume de death metal, este evident ca totul este creat dintr-o pasiune pura, fara artificii stilistice moderne si catchy, totul suna raw si heavy, exact cum ar trebui.
Unul dintre albumele memorabile ale anului, facand ca asteptarea pana la Macabre Eternal, anuntat pentru anul viitor, sa fie aproape insuportabila.

Membrii trupei:
Chris Reifert – voce, tobe
Danny Coralles – chitara
Eric Cutler – chitara
Joe Trevisano - bas

Autopsy

God Dethroned - Under the Sign of the Iron Cross (2010) - Metal Blade Records

Daca apreciati trupele care folosesc pe albumele lor pian cu coada si voci normale (clean in limba engleza), atunci veti aprecia cu siguranta Under the Sign of the Iron Cross, cel de-al noualea album al trupei olandeze God Dethroned. Glumesc, evident!
Spre deosebire de directia pe care trupa olandeza o abordase pe ultimele 3-4 albume de studio (ritm mediu, mai multa melodicitate, balans, riffuri catchy si chiar si unele compozitii cu structura de hit), Under the Sign of the Iron Cross isi exprima clar intentiile inca de la cea de-a doua compozitie (prima fiind un intro). Ultraofensiva Storm of Steel, caci despre ea vorbesc, este o piesa agresiva, cu ritm martial, cu blastbeaturi feroce si riffuri isterice, alternate intru varietate cu o serie de solouri si lead-uri melodice.
Albumul nu face rabat de la alura razboinica asumata atat prin conceptul liric cat si prin atmosfera compozitiilor, si continua cu o serie de piese rapide si alerte, care lovesc unde altundeva daca nu fix la baza gatului!?
Singura exceptie de la regula impusa de albumul olandezilor pare sa fie piesa de titlu, o compozitie cu minutaj generos si o melodicitate ceva mai pronuntata pe alocuri, asezata strategic in mijlocul albumului, parca pentru a oferi un moment de respiro si reflectie ascultatorului.
Chiar avand in vedere considerentele expuse anterior, nu pot afirma ca Under the Sign of the Iron Cross ar fi un album atipic pentru God Dethroned, ci, mai degraba, o revenire la soundul crud si atroce al debutului.
Productia actuala, mixul fericit precum si maturitatea compozitionala a trupei, care razbate din fiecare pasaj interpretat, transforma auditia ultimului album God Dethroned intr-o reala delectare.

Membrii trupei:
Henri Sattler – voce, chitara
Danny Tunker - chitara
Henk Zinger - bas
Michiel "Mike" van der Plicht - tobe

www.goddethroned.com

Impaled Nazarene - Road to the Octagon (2010) - Osmose Records

Daca ar fi sa exemplificam notiunea de “metal la baza gatului” prin intermediul celui de-al unsprezecelea album al finlandezilor de la Impaled Nazarene nu am fi deloc departe de adevar. E drept ca Mika Luttinen si colegii sai nu au inventat black metal-ul, nici macar nu l-au reinventat sau redefinit, dar muzica pe care ne-o propun in acest final de an este teribil de eficace.
Melanjul electrizant de black metal, punk, heavy metal, chiar thrash (cred sunt pe cale sa dezvolt o obsesie pentru tot ce inseamna, pe scurt, punk/black metal) suna excelent, piesele sunt scurte si intense, scurcircuitate de solouri ultramelodice, riffuri fuzzate, un ritm dracesc si un balans absolut demential.
Reteta existenta cel putin pe ultimele 4-5 albume de studio ale trupei a fost pastrata, in sensul alternarii unor piese in cel mai pur spirit punk (multe, scurte, murdare si rapide) cu compozitii ceva mai apropiate de metal-ul traditionat, ritm mediu si apasat (nu sunt multe, dar sar in ochi).
Se pare ca drumul spre Octagon nu e deloc pavat cu bune intentii, ci cu piesele albumului de fata, un Road to the Octagon care, pe parcursul a 13 compozitii si in doar 33 minute, a venit, te-a sedus si te-a abandonat.

Membrii trupei:
Mika Luttinen - voce
Tomi Ullgren - chitara
Mikael Arnkil - bas
Reima Kellokoski - tobe


www.campnazarene.com

Vulture Industries - The Malefactor's Bloody Register (2010) - Dark Essence Records

Ca tot a venit vorba de slabiciuni, metalul la baza gatului nu trebuie musai sa insemne exclusiv brutalitate, te poti sufoca si din cauza unui pasaj progresiv, tehnic, experimental. Despre Vulture Industries multa lume a afirmat ca e doar o copie Arcturus, lucru valabil pentru primul album, mai ales datorita timbrului vocii lui Bjornar Erevik Nilsen. Pe The Malefactor's Bloody Register, muzica trupei a luat o turnura mult mai progresiva si mai complexa, indepartandu-se de zona agresiva a debutului. Accentul se pune pe vocalizele teatrale, pe orchestratiile complexe, pe pasajele disonante si pe ruperi de ritm neasteptate. Un album provocator, neconventional, dintr-o Norvegie careia i-a placut si pare sa ii placa si in continuare sa se pozitioneze in fruntea avangardei.



Membrii trupei:
Bjørnar Erevik Nilsen - voce
Øyvind Madsen - chitara
Eivind Huse - chitara
Kyrre Teigen - bas
Tor Helge Gjengeda - tobe

www.vultureindustries.net

Leprous - Tall Poppy Syndrome (2009) - Sensory Records

Oricat de ahtiat as fi dupa metalul bazat pe riff si la baza gatului, am si eu anumite slabiciuni in zona melodioasa. Una dintre ele este Savoy.
Glumesc, trupa asta ii place colegului meu Sake.
Eu preferam Porcupine Tree (din pacate Willson a luat-o rau razna si scoate numai porcarii), Green Carnation (se pare ca sunt oale si ulcele) si The Butterfly Effect (niste australieni care scot cate-un album pe deceniu - exagerez, dar nu cu mult). Am avut noroc, pentru ca anul asta am descoperit doua trupe noi, excelente pe zona asta, adica Leprous si Audrey Horne (vom discuta intrun articol viitor despre cea din urma).
Membrii trupei Leprous sunt practic niste copilandri cu varste cuprinse intre 19 si 24 de ani, dar batranu' Ihsahn i-a remarcat si ii ia cu el in concerte pe unde merge, fiind practic trupa lui de acompaniament live.
Mosul a avut ochi, pentru ca oamenii astia mustesc de talent, fiecare piesa de pe album fiind o mica bijuterie progresiva. Nu ma refer la progresiv din acela obosit, cu pasaje instrumentale identice, pe care oricum nu le asculta nimeni, ci la un rock elaborat, cu multe influente din diferite zone muzicale, jazz-ul avand poate cea mai evidenta influenta.
Nu as vrea sa punctez piese anume, albumul cred ca ar trebui privit ca un tot unitar foarte solid si, prin urmare, mandea vi-l recomanda din inima.

Ca sa nu mai zic de faptul ca si eu si Sake suferim de "Tall Poppy Syndrome" (to describe a social phenomenon in which people of genuine merit are resented, attacked, cut down, or criticised because their talents or achievements elevate them above or distinguish them from their peers).

Membrii trupei:
Tor Oddmund Suhrke - chitara, voce
Einar Solberg - synth, voce
Øystein Landsverk - chitara, backing vocals
Halvor Strand - bas
Tobias Ørnes Andersen - tobe

www.leprous.net

Dimmu Borgir - Abrahadabra (2010) - Nuclear Blast Records

Oricat de mult ar putea fi considerati Dimmu Borgir o trupa care si-a vandut sufletul caselor de discuri sioniste, trebuie sa fii realmente rau-intentionat sau frustrat ca sa gasesti nod in papura produsului de fata. Celor care se intreaba ce ramane din acest album dupa ce inlaturi orchestra simfonica, le raspund ca raman instrumentele si scaunele instrumentistilor.
Sunt de parere ca avem ocazia sa ascultam, cu siguranta, cel mai bun album de metal simfonic de la facerea lumii (baietii mai stilati, care or sa sara de fund in sus cu Deep Purple si Who, sunt rugati sa se abtina), totul fiind gandit, compus si orchestrat sa sune ca un tot unitar, nu creata mai intai partea de metal si dupa aceea adaugata niste orchestra cu ajutorul careia sa fie salvat albumul (sic! Therion).
Recunosc ca sunt genul ce se lanseaza in superlative atunci cand poate nu e cazul (zodia, bat-o vina!), dar de data asta orice adjectiv hiperbolic poate fi plasat cu usurinta intr-o recenzie a albumului Abrahadabra. Avem ocazia sa ascultam un produs impresionant, plin de mici arabescuri care te lasa sa descoperi lucruri noi la fiecare auditie si ma simt privilegiat ca am ocazia sa ascult asa ceva din cand in cand.
Si ca o ultima mentiune, felul in care canta Agnete Maria Kjolsrud mai ales pe piesa Gateways, ma face sa imi doresc foarte mult sa ascult formatia Animal Alpha in care aceasta presteaza.

Membrii trupei:
Shagrath - voce
Galder - chitara
Erkekjetter Silenoz - chitara
Snowy Show - bas

www.dimmu-borgir.com

Rotting Christ - Aealo (2010) - Season of Mist

Dupa un album atat de reusit precum Theogonia, Rotting Christ nu aveau alta alternativa decat sa creeze un AEALO cel putin la fel de memorabil. Avandu-si radacinile in Theogonia, AEALO se dovedeste o continuare mai primitiva si mai tribala, influentele muzicale traditionale elene impletindu-se sublim cu imnurile blasfemice ale trupei si cu imprecatiile improscate de un Sakis mai inspirat ca niciodata.



Membrii trupei:
Sakis - chitara, voce
George - chitara
Andreas - bas
Themis - tobe

www.rotting-christ.com

Watain - Lawless Darkness (2010) - Season of Mist

Dincolo de prezenta scenica pe care eu personal o consider penibila (machiaj abundent, sange adevarat, carne putrezita si cateva ritualuri pseudo satanice) si o doza destul de mare de teribilism fortat pe care il afiseaza aceasta trupa in relatia cu media, nu putem sa trecem de faptul ca albumul Lawless Darkness este un produs excelent.
Cu toate ca ei se intituleaza o trupa de black metal, pe acest album au depasit un pic granitele genului, poate cel mai impresionant element fiind chitarile ce se impletesc minunat in majoritatea pieselor, creand pasaje memorabile.
Un album foarte solid, cu cateva piese extraordinare, si ma refer aici mai ales la Wolves Curse (Lupii, Doamne), Hymn to Qayin, Kiss of Death si Waters of Ain (pe aceasta piese e invitat la voce Carl McCoy de la Fields of the Nephilim). Singura piesa mai slabuta a albumului este chiar cea de titlu, un instrumental foarte fad si generic.
Recomand cu tarie acest produs, din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai bune albume de metal ale anului.



Membrii trupei:
Erik Danielsson - voce, bas
Håkan Jonsson - chitara
Pelle Forsberg - tobe

www.templeofwatain.com

Hate - Erebos (2010) - Listenable Records

Ce or manca mai nene polonezii astia de au ditai trupele (Hate, Vader, Behemoth) si noi nu suntem in stare de mai nimic in metalul brutal?
Ultimul album al trupei Hate este un produs de metal la baza marului lui Adam, in genul conationalilor Behemoth, dar cu influente black mai putintele, Hate preferand mai degraba sa practice un death metal direct, curat, pigmentat pe ici - colo cu unele pasaje melodice. Productia e ceas, iar tobarul are ouale cat mingea de fotbal.



Membrii trupei:
ATF Sinner - chitata, voce
Destroyer - chitara
Hexen - tobe
Mortifer - bass

www.hate-metal.com