Asa ca m-am gandit sa impart albumele ce mi-au placut anul acesta in 3 categorii destul de generice, mai mult ca un pretext pentru insiruirea produselor preferate, in ordine alfabetica a numelor trupelor, sa nu se supere nimeni:
I. ALBUME MEMORABILE
Aborym – Psychogrotesque: este greu de explicat angoasa ce te cuprinde cand asculti acest album, minti bolnave ce au creeat o muzica si mai bolnava, katharsis garantat
Autopsy – The Tomb Within: chiar daca este doar un EP, loveste cu o forta devastatoare, un album bolnav, dement, primitiv si macabru
Dimmu Borgir – Abrahadabra: melanjul ideal de metal cu simfonic, fara indoiala cel mai bun produs de gen
Rotting Christ – Aealo: Sakis a creat un album plin de pasaje memorabile, primitiv, tribal, o adevarata desfatare pentru urechi.
II. ALBUME EXCELENTE
Anathema – We’re Here Because We’re Here: o trupa ce nu mai e la bazele gatului de decenii bune, dar continua sa cante si sa ma incante atat prin melodie, cat si prin versuri, unele dintre cele mai frumoase ever
Deathspell Omega – Paracletus: black metal tehnic, disonant si agresiv, provoaca momente de introspectie ce se pot dovedi daunatoare psihicului
Enslaved – Axioma Ethica Odini: s-au indepartat de soundul black metal si abordeaza un progresiv excelent cu sonoritati de viking. Un album la care Akerfeld plange cand il asculta … de ciuda.
Facebreaker – Infected: death metal old school si de manual, una dintre cele mai bune voci actuale pe felia asta
Insidious Disease – Shadowcast: spun Marc Grewe si am spus totul si nimic despre acest album, un produs de ascultat, nu de citit
Kvelertak – Kvelertak: un album impertinent, distractiv si agresiv ca dracii aia rai, exemplul perfect de album care loveste scurt si la baza gatului
Mar de Grises – Streams Inwards: un tot unitar ce distruge orice sentiment placut si lasa in urma doar melancolie, dezolare, furie.
Master – The Human Machine: death metal direct, in your face, voce superba si sound de oua carate cu roaba
Mongo Ninja - Nocturnal Neanderthals: punk/thrash metal agresiv, dansant, pus pe scandal si voie buna
Nails – Unsilent Death: un mix extrem de reusit de hardcore, powerviolence si grindcore in care momente de blastbeat furibund se impletesc cu pasaje mai asezate
Orphaned Land - The Never Ending Way of OrwarriOR: o noua imbinare extraordinara de metal cu muzica traditionala
Vulture Industries - The Malefactor's Bloody Register: un album teatral in care imaginatia pare ca nu a avut limite, orchestratii complexe si avangardiste, punctate de pasaje dure si voci demente
Watain - Lawless Darkness: au depasit un pic granitele black metal, poate cel mai impresionant element fiind chitarile ce se impletesc minunat in majoritatea pieselor, creand pasaje memorabile.
Witchery – Witchkrieg: definitia blackened death-metalului, numai piese cu statut de imn si Legion intr-o forma de zile mari (sau de albume mari)
III. ALBUME FOARTE BUNE
The Crown - Doomsday King: death metal suedez de o agresivitate sporita, riffuri feroce si o viteza teribila. Nerecomandat sensibililor.
Demiurg - Slakthus Gamleby: sunet zid + riffuri ucigatoare + productie Swano = LOVE
Evocation – Apocalyptic: riffuri memorabile, multa melodie, unul dintre cele mai catchy albume ale anului
Flotsam and Jetsam – The cold: o surpriza foarte mare pentru mine de la o trupa de care stiam doar ca a trecut si Newsted pe la ei
God Dethroned - Under the Sign of the Iron Cross: un album agresiv, martial, razboinic, cu blastbeaturi demente si riffuri feroce
Grand Magus – Hammer of the North: doom metal classic de la mama lui, un album aproape epic
Hail of Bullets - On Divine Winds: death metal direct, productie ceas, voci cavernoase
Hate – Erebos: death metal made in Poland, curat, pigmentat pe ici - colo cu unele pasaje melodice, productie ceas si un tobar cu ouale cat mingea de fotbal.
Immolation - Majesty and Decay: o colectie de riffuri killer de la o trupa poate cam subapreciata
Impaled Nazarene – Road to the Octagon: blasfemici, agresivi, nervosi, adica exact cum ne dorim sa cante si de acum incolo
James LaBrie – Static Impulse: un album cu vana si prestanta de care sincer eu nu il credeam in stare
Kataklysm - Heaven's Venom: canadienii au venit anul asta cu o noua colectie de riffuri, parca totusi un album sub precedentul, poate si din cauza unei alunecari destul de evidente catre gasca cu ouale de aur, comercialul.
Malevolent Creation - Invidious Dominion: o trupa ca vinul de calitate, devine tot mai buna odata cu trecerea anilor, ne demonstreaza inca o data ca death metalul clasic nici nu moare si nici nu se preda
Milking the Goatmachine - Seven… A Dinner for One: death metal de viteza medie, cu ceva influente hardcore, voci cavernoase si tipete isterice, totul tratat cu mult umor
Nevermore - The Obsidian Conspiracy: un album pentru care am sentimente impartite, cand a aparut m-a lovit destul de tare, cu trecerea timpului am realizat ca e totusi sub ce ne-a obisnuit Warrell Dane, Loomis si ceilalti, poate ca proiectele personale le-au tocit muzele.
Nightfall - Astron Black and the Thirty Tyrants: un album ce putea fi memorabil daca nu scadea in intensitate si calitate in cea de-a doua jumatate a sa, dar per total are vreo 6 piese excelente
Pro-Pain – Absolute Power: americanii si-au regasit directia si pofta de a canta metal la baza gatului, abordand un power/thrash excellent
Sinister – Legacy of Ashes: o combinatie minunata intre tehnicitate si agresivitate, death metal tehnic la cel mai inalt nivel
Sodom – In War and Pieces: mosii au venit pregatiti anul asta, avem riffuri abrazive si atitudine, lucruri ce le cam lipseau in ultima perioada
Solefald - Norrøn Livskunst: black metal cu insertii nebune marca Lazare, blackbilly si Agnete Kjølsrud (o stiti de pe ultimul Dimmu)
Unleashed – As Yggdrasil Trembles: mai melodios si accesibil decat ce ne-au obisnuit Hedlund si ai lui in trecut, o trupa ce paseste catre mainstream tot mai hotarat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu