Exista trupe cu nume mare care scot albume proaste, la fel cum exista trupe cu nume mici care scot albume bune. Facebreaker se situeaza in cea de-a doua categorie.
Din punct de vedere strict stilistic, putem vorbi despre incadrarea celor cinci suedezi in cel de-al doilea val al death metal-ului suedez.
De ce este atat de frumos albumul editat de Facebreaker anul acesta? Pentru simplitate, pentru sinceritate, pentru ca prezinta un death metal de manual, asa cum se canta in vremurile bune ale acestui curent, pentru ca Entombed nu mai conteaza, pentru ca nu mai stiu nimic despre Dismember, pentru ca apreciam enorm vocea lui Akerfeldt pe primul album Bloodbath si exemplele in acest sens pot continua.
Trebuie sa recunosc ca am o oarecare slabiciune pentru albumele de acest gen, cu piese rotunde si catchy, in care pasajele rapide se imbina sublim cu portiunile cu ritm mediu si apasator, in care riff-ul simplu si eficace e rege, in care fiecare compozitie are solo-uri melodice.
Capul rautatilor pe acest minunat album, produs in dulcele stil death metal suedez clasic, este maleficul, cavernosul si provocatorul Robert Karlsson, un solist vocal ostil si agresiv (in sens pozitiv), un veritabil dirijor de orchestra macabra.
Cam atat! Albumul asta e atat de cum trebuie, incat nici nu mai stiu ce sa scriu despre el!
Membrii trupei:
Roberth "Robban" Karlsson - voce
Janne Ivarsson - chitara
Mika Lagrén - chitara, voce
Jonas Magnusson - bas, voce
Mikael "Kniven" Wassholm - tobe
www.facebreaker.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu