Glumesc, trupa asta ii place colegului meu Sake.
Eu preferam Porcupine Tree (din pacate Willson a luat-o rau razna si scoate numai porcarii), Green Carnation (se pare ca sunt oale si ulcele) si The Butterfly Effect (niste australieni care scot cate-un album pe deceniu - exagerez, dar nu cu mult). Am avut noroc, pentru ca anul asta am descoperit doua trupe noi, excelente pe zona asta, adica Leprous si Audrey Horne (vom discuta intrun articol viitor despre cea din urma).
Membrii trupei Leprous sunt practic niste copilandri cu varste cuprinse intre 19 si 24 de ani, dar batranu' Ihsahn i-a remarcat si ii ia cu el in concerte pe unde merge, fiind practic trupa lui de acompaniament live.
Mosul a avut ochi, pentru ca oamenii astia mustesc de talent, fiecare piesa de pe album fiind o mica bijuterie progresiva. Nu ma refer la progresiv din acela obosit, cu pasaje instrumentale identice, pe care oricum nu le asculta nimeni, ci la un rock elaborat, cu multe influente din diferite zone muzicale, jazz-ul avand poate cea mai evidenta influenta.
Nu as vrea sa punctez piese anume, albumul cred ca ar trebui privit ca un tot unitar foarte solid si, prin urmare, mandea vi-l recomanda din inima.
Ca sa nu mai zic de faptul ca si eu si Sake suferim de "Tall Poppy Syndrome" (to describe a social phenomenon in which people of genuine merit are resented, attacked, cut down, or criticised because their talents or achievements elevate them above or distinguish them from their peers).
Membrii trupei:
Tor Oddmund Suhrke - chitara, voce
Einar Solberg - synth, voce
Øystein Landsverk - chitara, backing vocals
Halvor Strand - bas
Tobias Ørnes Andersen - tobe
www.leprous.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu